Acest tanc american devine un ucigaș invizibil: M1 Abrams testează drone kamikaze cu rază de atac de 40 km.

The M1 Abrams, definit mult timp de tunul său masiv de 120 mm și de turbina sa asurzitoare, învață acum un truc cu totul diferit: să lanseze drone kamikaze cu zbor de așteptare către ținte aflate mult dincolo de orizont. Un nou sistem de lansare numit PERCH transformă tancul într-un nod de lovire discret, capabil să caute și să lovească inamici la până la 40 km fără să iasă vreodată din acoperire.

Un tanc care ucide fără să se arate

Timp de decenii, Abrams a însemnat foc direct: înaintezi, aliniezi ținta, apeși pe trăgaci. Modelul acesta este sub presiune. Dronele ieftine, rachetele cu bătaie lungă și supravegherea omniprezentă au făcut ca orice tanc care se arată să devină o țintă tentantă.

PERCH, dezvoltat de General Dynamics Land Systems împreună cu AeroVironment, își propune să schimbe ecuația. Lansatorul suplimentar se prinde pe partea laterală a turelei și transportă trei Switchblade 300 și o muniție rătăcitoare mai mare, Switchblade 600.

În loc să schimbe focuri în câmp deschis, un Abrams poate sta acum în spatele unei creste sau al unei clădiri, să lanseze drone și să distrugă amenințări pe care nu le vede direct.

Switchblade-urile devin „ochii” și „pumnii” de la distanță ai tancului. Urcă în aer, caută ținte, apoi plonjează și detonează la impact. Cu varianta 600 lovind la peste 40 km, un echipaj de Abrams poate modela lupta cu mult înainte ca inamicul să intre în bătaia tunului principal.

Cum se montează PERCH pe Abrams

Un aspect remarcabil la PERCH este cât de puțin cere de la tancul în sine. Nu există o reconstrucție dramatică a turelei, nicio „operație” profundă asupra structurii vehiculului.

Lansatorul înlocuiește o cutie externă de stocare existentă pe partea turelei, folosind punctele de prindere deja prezente pe M1 Abrams SEPv3. Asta reduce costurile de integrare și scurtează timpul petrecut de fiecare tanc în atelier.

În a doua parte a lunii octombrie 2025, Armata SUA a urmărit PERCH în teste realiste la Fort Cavazos (încă larg cunoscut după vechiul nume, Fort Hood) în Texas, în cadrul unui exercițiu numit MARS – Machine Assisted Rugged Soldier. Accentul: operații complexe de „breșă”, când forțele trebuie să traverseze obstacole și să spargă liniile inamice sub foc.

În exercițiu, dronele lansate de pe tancuri au cercetat înainte, au identificat poziții și au lovit amenințări cheie înainte ca geniştii și infanteria să fie expuși.

Lăsând dronelor cea mai periculoasă „primă privire”, comandanții au putut reduce riscul pentru trupele care împing prin câmpuri de mine, treceri de râu sau puncte de strangulare urbane.

Dronele Switchblade: de la „neplăcere” la ucigaș de tancuri

Familia Switchblade a apărut deja în mai multe zone de conflict, dar legarea lor directă de o unitate de tancuri schimbă modul în care ar putea fi folosite.

Două dimensiuni de muniție aeriană

• Switchblade 300: sub 3 kg, aproximativ 10 km rază, circa 15 minute autonomie.
• Switchblade 600: în jur de 23 kg, până la 40 km rază, aproximativ 40 minute autonomie.

Modelul 300 poartă un focos relativ mic, destinat să scoată din luptă vehicule ușoare, posturi de comandă sau grupuri mici de infanterie. Dimensiunea mică și autonomia scurtă îl fac potrivit pentru misiuni rapide, locale: să arunci o privire peste următorul sat, să urmărești o camionetă, să elimini o echipă de mitralieră.

Modelul 600 este altceva. Focosul său este comparabil cu cel folosit la racheta antitanc Javelin. Asta îi dă puterea să învingă blindaj greu de sus sau să doboare o poziție fortificată. Lansat din PERCH, transformă un pluton de tancuri într-o baterie improvizată de rachete cu bătaie lungă.

Un pluton de Abrams echipat cu PERCH ar putea, pe hârtie, să devasteze tancuri și artilerie inamice care nici măcar nu detectează vehiculele americane.

Control simplu, planuri mai mari

În testele din Texas, echipajele au controlat dronele folosind tablete ranforsate. Interfața permite unui singur operator să lanseze, să ghideze și să lovească, în timp ce restul echipajului se concentrează pe condus, navigație și tunul principal.

General Dynamics plănuiește o integrare mai profundă pentru versiunile viitoare. Obiectivul este ca fluxul video și comenzile dronei să apară direct pe ecranele și manșoanele existente ale tancului, reducând timpul dintre detectare și angajare.

Caracteristică	PERCH pe M1 Abrams
Capacitate lansator	3 × Switchblade 300, 1 × Switchblade 600
Distanță maximă de lovire	Peste 40 km (Switchblade 600)
Platformă tipică	Tanc principal de luptă M1 Abrams SEPv3
Control	Acum pe tabletă, ulterior control integrat
Rol	Foc indirect, recunoaștere, lovire de precizie

De la „bătăuș” greu la vânător discret

Experiențele din Ucraina, Siria și Nagorno-Karabah au pus sub semnul întrebării imaginea veche a tancului ca bestie de oțel de neoprit. Dronele, artileria ieftină și munițiile ghidate de precizie au ars acest mit în feed-urile de social media pline de blindate distruse.

Armata SUA încearcă să se adapteze, nu să renunțe la tancuri. Cu PERCH, Abrams nu devine fizic „stealth” în sens radar sau infraroșu. Dimensiunea și semnătura termică rămân uriașe.

Ceea ce se schimbă este modul de utilizare. O unitate poate ține tancurile mascate după relief, folosind drone pentru a supraveghea drumuri, liziera pădurii sau marginile satelor. De îndată ce apare o amenințare - alt tanc, o piesă de artilerie, un radar de apărare antiaeriană - echipajul poate aloca un Switchblade și ataca din aer.

„Stealth”-ul aici ține de comportament: să ucizi fără să-ți dezvălui poziția, până când inamicul deja plătește prețul.

În unele concepte, drone de observație pe cablu sau mici quadcoptere ar putea extinde raza comunicațiilor Abrams, acționând ca relee aeriene. Asta ar permite Switchblade-urilor să-și împingă raza și mai adânc în văi, orașe dense sau dincolo de dealuri unde semnalele radio, de obicei, mor.

Posibila introducere și cine le primește primul

Exercițiul MARS a fost finanțat în mare parte de industrie, nu de Pentagon. Chiar și așa, feedback-ul timpuriu din interiorul Armatei a fost suficient de încurajator încât finanțarea oficială este acum luată în calcul.

Potrivit unor oficiali din domeniul apărării citați în publicații specializate, 2nd Armored Brigade Combat Team din 1st Cavalry Division este un candidat probabil pentru prima dotare operațională. A fost vehiculată o țintă provizorie: sfârșitul lui 2026, presupunând că testele continuă să meargă bine.

Dezvoltatorii schițează deja îmbunătățiri, inclusiv proceduri de reîncărcare mai rapide, astfel încât echipajele să poată realimenta lansatorul fără pauze lungi, și capacitatea de a lansa și alte muniții rătăcitoare compatibile dacă intră în serviciul SUA.

Dincolo de Abrams: un nou standard pentru flotele blindate?

PERCH a fost proiectat de la început ca o cutie modulară, nu ca un upgrade personalizat doar pentru Abrams. General Dynamics a menționat deschis vehiculele pe roți Stryker, mașinile de geniu de luptă și vehiculele de recunoaștere ca fiind candidați probabili.

Logica este simplă: fiecare vehicul de luptă din prima linie devine propriul său mic port-dronă. În loc să aștepte artileria sau sprijinul aerian, un comandant de companie ar putea lansa drone organice în câteva minute, din vehiculele deja prezente la fața locului.

• Brigăzile blindate câștigă profunzime: pot modela lupta la 30–40 km rămânând dispersate.
• Unitățile de cercetare câștigă autonomie: văd mai departe fără să trimită echipaje adânc în pericol.
• Unitățile de geniu câștigă protecție: pot verifica puncte de strangulare înainte să înainteze cu echipamentele de breșare.

Dacă acest model se răspândește, linia dintre „tanc”, „artilerie” și „unitate de drone” se estompează. Vehiculul devine un nod într-un lanț conectat de lovire, nu doar un tun pe șenile.

Întrebări etice și practice despre dronele kamikaze

Munițiile rătăcitoare se află într-o zonă gri între rachete și drone autonome. Pot să se rotească multe minute, să trimită video în timp real și să aștepte o decizie umană. Această flexibilitate ridică întrebări grele.

Într-o zonă urbană haotică, identificarea dacă o persoană lângă un vehicul este combatant sau civil este dificilă chiar și pentru operatori experimentați. Presiunea de a lovi înainte ca bateria dronei să se epuizeze sau ținta să scape poate împinge echipajele către decizii pripite.

Regulile de angajare, standardele de identificare și instruirea operatorilor trebuie să evolueze odată cu tehnologia. Există și teama că replici ieftine ale unor astfel de sisteme se vor răspândi mai repede decât doctrina responsabilă, transformând orașele în câmpuri de mine tridimensionale cu muniții rătăcitoare.

Termeni-cheie și scenarii din lumea reală

Câteva concepte stau în centrul acestei schimbări:

• Muniție rătăcitoare (loitering munition): o armă care poate zbura într-o zonă, poate căuta ținte, apoi atacă izbindu-se de ele.
• Dincolo de linia vizuală (BLOS): lovirea unei ținte pe care nu o vezi direct din poziția ta, de obicei folosind senzori sau drone.
• Foc indirect: tragere pe traiectorie arcuită sau printr-un sistem la distanță, astfel încât trăgătorul și ținta să nu se vadă unul pe altul.

Imaginează-ți o criză viitoare în regiunea baltică. O companie de Abrams are misiunea să blocheze un coridor îngust de drumuri și păduri. În loc să stea pe drumul principal, vizibilă sateliților și dronelor inamice, tancurile se ascund în liziere la 10 km în spate. Câteva Switchblade 300 și 600 patrulează deasupra, verificând fiecare intersecție, margine de câmp și poziție suspectă de artilerie. Primul semn pentru inamic că acea companie este în apropiere nu este huruitul motoarelor, ci o lovitură bruscă de sus asupra vehiculelor din frunte.

Sau imaginează-ți o forță de menținere a păcii într-un oraș tensionat. În loc să împingă tancuri pe străzi aglomerate, unitatea le ține la distanță, folosind drone pentru a monitoriza posibile locuri de ambuscadă, cuiburi de lunetiști sau mașini-capcană. În acel caz, Abrams devine mai mult o platformă de supraveghere și descurajare, cu tunul său ca ultimă soluție.

Aceste scenarii arată de ce asocierea blindajului greu cu drone inteligente, consumabile, atrage atenția în multe armate. Abrams este pur și simplu unul dintre primele care testează cum ar putea arăta, în practică, un tanc „ucigaș discret” pe un teren real de instrucție.