Franța și Spania confirmă sprijinul pentru avionul de luptă european de nouă generație, dar Germania nu comentează.

France și Spania au trecut la susținerea publică a Sistemului Aerian de Luptă al Viitorului al Europei (FCAS), un efort pentru un avion de vânătoare de generația a șasea, împotmolit în fricțiuni industriale, chiar în timp ce Germania a ales să nu spună unde se situează după discuții cruciale la Berlin.

Parisul și Madridul se aliniază în jurul FCAS

Cea mai recentă reuniune trilaterală privind Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului (FCAS) trebuia să calmeze îngrijorările legate de unul dintre cele mai ambițioase programe militare ale Europei. Găzduită la Berlin, i-a reunit pe oficialii apărării din Franța, Germania și Spania pentru a discuta pașii următori ai proiectului.

Franța a ieșit din sală dornică să arate că proiectul merge mai departe. Ministerul francez al Forțelor Armate a declarat că reuniunea a reafirmat un obiectiv comun: introducerea în serviciu, până în 2040, a unui nou avion de luptă și a unui sistem asociat de război aerian. Oficialii au vorbit și despre pregătirea trecerii la o nouă fază de dezvoltare, construită în jurul unui demonstrator zburător.

Spania, care s-a alăturat programului mai târziu decât Franța și Germania, a semnalat și ea încredere. Într-un mesaj pe rețelele sociale după discuții, ministerul apărării de la Madrid a spus că rămâne angajat față de „autonomia strategică” europeană și a evidențiat FCAS ca proiect central în acest demers.

Franța și Spania pariază public că viitorul puterii aeriene europene trece în continuare prin FCAS și vânătorul său de nouă generație.

Germania își ține cărțile aproape

Germania, în schimb, a refuzat să ofere orice relatare publică despre cum au decurs discuțiile. Ministerul apărării a spus doar că conținutul discuțiilor trilaterale este confidențial și nu va fi făcut public.

Tăcerea vine într-un moment sensibil. În aceeași zi cu reuniunea, au apărut relatări potrivit cărora Berlinul ar putea reduce sau chiar abandona dezvoltarea comună a principalului avion de vânătoare FCAS. Conform acelor relatări, Germania și-ar putea limita rolul la părți mai puțin controversate ale programului, precum dronele de tip „loyal wingmen” sau „combat cloud”-ul de partajare a datelor.

Întrebat despre o asemenea schimbare, ministerul german al apărării a refuzat să comenteze. Această reținere a amplificat întrebările despre dacă cei trei parteneri mai împărtășesc aceeași viziune, același calendar și același echilibru al puterii industriale.

Un proiect conceput să înlocuiască Typhoon și Rafale

FCAS a fost conceput ca un răspuns pe termen lung pentru flotele actuale Eurofighter Typhoon și Dassault Rafale. Ambele aeronave sunt încă „cai de povară” ai primei linii, dar vor începe să iasă din serviciu spre sfârșitul anilor 2030.

Planul nu este doar proiectarea unui nou avion de vânătoare, numit New Generation Fighter (NGF), ci crearea unui „sistem de sisteme” mai larg. În practică, asta înseamnă un avion cu pilot care operează împreună cu drone fără pilot, toate conectate printr-o rețea digitală securizată care partajează în timp real date de senzori și informații de țintire.

• New Generation Fighter (NGF): aeronava de luptă de generația a șasea, elementul central
  
• Remote carriers: drone „aripă” pentru a sprijini și proteja avionul de vânătoare
  
• Combat cloud: o coloană vertebrală digitală care conectează aeronave, drone, arme și senzori
  
• Motor nou: mai multă putere, eficiență mai bună și design compatibil cu cerințe de discreție (stealth)
  
• Senzori avansați: radar, război electronic și sisteme de fuziune a datelor
  

Data-țintă pentru introducerea în serviciu a sistemului complet este 2040. Pentru a ajunge acolo, guvernele trebuie să lanseze Faza 2 a programului, un pas major care va finanța aeronave demonstrator și tehnologii-cheie.

Faza 2 blocată în sala de așteptare

Faza 2, așteptată să înceapă anul viitor, este menită să deblocheze fonduri pentru demonstratoare la scară completă. Aceste prototipuri ar testa celula NGF, motorul, remote carriers, combat cloud și senzorii avansați în condiții realiste.

Totuși, contractul pentru Faza 2 nu a fost semnat. Negocierile s-au prelungit, iar conflictele din industrie au devenit vizibile public. Fără acel contract, calendarele pentru demonstratoare - și, în cele din urmă, pentru un avion de luptă pregătit operațional - ar putea aluneca.

Trecerea de la concept la demonstrator este momentul decisiv; întârzierea aici riscă să împingă intrarea în serviciu în 2040 și mai departe în viitor.

Dassault vs Airbus: lupta pentru cine conduce

În centrul disputei se află o tensiune familiară: cine conduce și cine primește partea mai mare din muncă. Dassault Aviation din Franța vrea control clar asupra proiectării și integrării New Generation Fighter. Compania susține că are decenii de experiență în conducerea proiectelor complexe de vânătoare, de la familia Mirage la Rafale.

Airbus, care reprezintă industria germană în FCAS alături de ramura sa spaniolă, ripostează. Vrea o împărțire mai echilibrată a sarcinilor și a proprietății intelectuale, în linie cu viziunea Berlinului că contribuțiile financiare ar trebui să se reflecte în beneficii industriale.

Această tragere de funie a blocat deja acordul asupra unor pachete de lucru esențiale. Pentru Dassault, prea multă împărțire riscă să-i estompeze autoritatea de proiectare și să dilueze responsabilitatea. Pentru Airbus, prea puțină împărțire subminează sprijinul politic german și spaniol.

Sindicatele pun presiune pe Berlin

Durerea de cap politică a Germaniei a fost amplificată de tensiuni pe piața muncii. IG Metall, unul dintre cele mai puternice sindicate din țară, a avertizat Berlinul că ar putea cere încetarea cooperării pe FCAS dacă Dassault rămâne în rolul său actual de lider.

Într-o scrisoare relatată de Reuters, sindicatul a sugerat că locurile de muncă și know-how-ul industrial german ar putea avea de pierdut dacă Airbus nu primește o mână mai puternică. Astfel de amenințări apar într-un climat intern în care cheltuielile de apărare cresc, dar scrutinul public asupra proiectelor mari rămâne ridicat după depășiri de costuri din trecut.

Pentru guvernul german, alegerea este incomodă: fie insistă pentru mai multă influență și riscă o ruptură cu Franța, fie face compromisuri și se confruntă acasă cu furia lucrătorilor și a politicienilor regionali îngrijorați de locurile de muncă din industria aerospațială.

Autonomia strategică în joc

Dincolo de politica industrială, FCAS atinge o întrebare mai mare: cât de mult vrea Europa să depindă de furnizori de apărare din afara Europei, în special de Statele Unite.

Franța a susținut mult timp că o capacitate suverană de luptă aeriană este centrală pentru autonomia strategică. Spania este, în linii mari, de acord, văzând FCAS ca o cale către locuri de muncă high-tech și o voce mai puternică în deciziile europene de apărare.

Germania a transmis semnale mixte. Pe de o parte, Berlinul a sprijinit FCAS și vorbește despre autonomie. Pe de altă parte, a comandat avioane americane F-35 pentru misiuni nucleare și uneori a părut mai confortabil să cumpere echipamente americane „la cheie” pentru a acoperi rapid lipsuri urgente.

Țara	Campion industrial cheie	Rol declarat în FCAS
Franța	Dassault Aviation	Conduce New Generation Fighter și împinge un rol de proiectare suveran
Germania	Airbus Defence and Space	Vrea împărțire echilibrată a muncii, cu un cuvânt greu pe sisteme și arhitectura digitală
Spania	Indra	Se concentrează pe senzori, electronică și integrare, cu influență în creștere

Ce înseamnă de fapt combat cloud și dronele „aripă”

Două expresii apar constant în discuțiile despre FCAS: „combat cloud” și „remote carriers”. Pot suna vag, dar ele reprezintă schimbări concrete în modul în care forțele aeriene intenționează să lupte.

Combat cloud este, în esență, o rețea securizată care permite aeronavelor, dronelor, sateliților și sistemelor terestre să partajeze date la viteză mare. În loc ca un singur avion să se bazeze pe propriul radar și propriii senzori, fiecare platformă contribuie la o imagine comună. Acea imagine poate evidenția automat amenințări, ținte și rute sigure, oferindu-le piloților mai mult timp pentru decizii.

Remote carriers sunt aeronave fără pilot care zboară împreună cu sau înaintea avionului principal. Unele ar putea transporta rachete suplimentare, altele bruiaje electronice, iar altele senzori. Un pilot într-un NGF ar putea trimite un grup de drone să cerceteze mai întâi o zonă periculoasă, preluând riscul și derutând apărarea adversă.

Împreună, aceste concepte sunt menite să facă FCAS mai puțin despre un singur „super-avion” și mai mult despre un amestec flexibil de sisteme cu echipaj și fără echipaj, care lucrează ca o singură echipă.

Riscuri dacă proiectul se fracturează

Dacă FCAS stagnează sau se fragmentează, forțele aeriene europene se confruntă cu mai multe riscuri. Unul este fragmentarea: țările se pot orienta către furnizori externi diferiți sau către proiecte europene rivale, reducând economiile de scară și complicând operațiunile comune.

Un alt risc este rămânerea în urmă tehnologică. Concepte de generația a șasea - precum discreția avansată (stealth), fuziunea de senzori și cooperarea om–mașină (manned-unmanned teaming) - sunt urmărite în SUA, în programul GCAP al Regatului Unit–Japonia–Italia și în alte părți. Întârzierea în interiorul FCAS ar lăsa Europa să opereze modernizări mai vechi ale Typhoon și Rafale, în timp ce alții avansează către proiecte noi.

Presiunea bugetară este, de asemenea, un factor. Rularea simultană a mai multor proiecte de vânători de vârf - de exemplu FCAS și GCAP - ar putea tensiona finanțele naționale, mai ales dacă condițiile economice se deteriorează sau cheltuielile de apărare scad de la nivelurile ridicate de azi.

Cum ar putea totuși avansa

Există modalități prin care partenerii ar putea stabiliza FCAS. O cale ar fi o împărțire mai clară a muncii: Dassault să conducă celula avionului de vânătoare, Airbus să preia un rol dominant în combat cloud și remote carriers, iar Indra să dețină o poziție puternică în senzori și electronică.

O altă cale ar fi o supraveghere politică mai strânsă, cu întâlniri regulate la nivel înalt pentru a preveni ca disputele industriale să înghețe progresul. Guvernele ar putea, de asemenea, să blocheze tranșe de finanțare legate de repere specifice, precum primul zbor al unui demonstrator NGF sau un test reușit de combat cloud.

Deocamdată, Franța și Spania încearcă să proiecteze calm și continuitate, în timp ce Germania îi lasă pe toți să ghicească. Următoarele luni, și evazivul contract al Fazei 2, vor arăta dacă FCAS devine coloana vertebrală a unei viitoare armade aeriene europene sau încă un studiu de caz despre cât de dificilă poate fi cooperarea în programele comune de apărare.