Constructorul auto francez Renault va produce drone cu rază lungă pentru forțele franceze.

Renault, cunoscut mai ales pentru hatchback-uri și SUV-uri de familie, se pregătește să intre în sectorul apărării cu un program major de drone, susținut de statul francez și de un producător național de armament.

Renault trece de la mașini la drone de luptă

Renault a fost de acord să fabrice drone de lovire cu rază lungă de acțiune pentru forțele armate franceze, în cadrul unui contract cu Direcția Generală pentru Armament (DGA), agenția de achiziții a apărării. Proiectul va fi realizat în parteneriat cu compania franceză din domeniul apărării Turgis Gaillard.

Această mutare marchează o schimbare strategică abruptă pentru producătorul auto, orientat tradițional către vehicule civile, în contextul în care guvernele europene împing industria să extindă și să accelereze producția de armament.

Renault își va aplica know-how-ul de producție în masă pentru a scoate pe bandă muniții ghidate de la distanță, cu rază lungă, destinate armatei franceze.

Publicația franceză de industrie L’Usine Nouvelle a relatat prima că valoarea contractului ar putea ajunge până la 1 miliard de euro (aproximativ 1,2 miliarde de dolari) pe parcursul a zece ani, cu drone construite în uzinele Renault din Le Mans și Cléon, ambele la vest de Paris. Renault și-a confirmat participarea la proiectul de drone, dar nu a confirmat public valoarea contractului raportată sau amplasamentele exacte de producție.

În interiorul programului de drone

Design inspirat de munițiile de tip Shahed

Noile drone fabricate în Franța sunt descrise ca muniții cu rază lungă, operate de la distanță, comparabile în linii mari cu dronele kamikaze (loitering) iraniene de tip Shahed, care au fost folosite intens în războiul din Ucraina. Aceste sisteme sunt concepute să parcurgă distanțe mari, să lovească ținte în adâncime și să copleșească apărarea antiaeriană inamică prin număr.

Potrivit relatărilor din presa franceză, dronele nu vor fi limitate la roluri de atac. Se așteaptă să poată îndeplini și misiuni de culegere de informații, supraveghere și observare a câmpului de luptă, oferind comandanților mai multă flexibilitate.

Franța vrea un răspuns intern la dronele ieftine, cu rază lungă, care remodelează războiul modern de la Ucraina până la Marea Roșie.

Două uzine Renault, o misiune nouă

Amprenta industrială a Renault va fi împărțită funcțional între două uzine:

• Le Mans: responsabilă de construirea șasiului dronei și a componentelor structurale.
• Cléon: axată pe motoare și sisteme de propulsie pentru aeronava fără pilot.

Postul BFM TV a raportat că ambiția este să se ajungă la un ritm de producție de până la 600 de drone pe lună odată ce programul este pe deplin operațional. Un asemenea volum depășește cu mult țintele obișnuite ale firmelor europene tradiționale din apărare pentru sisteme complexe și reflectă aplicarea unei „mentalități de industrie auto” la echipamente militare.

Presiunea pentru o „economie de război” franceză

Decizia de a coopta Renault nu a apărut din senin. În iunie anul trecut, ministrul Forțelor Armate de atunci, Sébastien Lecornu, a lansat public ideea unui parteneriat cu un grup auto pentru producția în masă de drone. Până în septembrie, Renault le-a spus angajaților că a fost contactată de Ministerul Forțelor Armate în legătură cu potențiale proiecte de apărare.

Președintele francez Emmanuel Macron a îndemnat producătorii interni să accelereze și să eficientizeze producția de armament. El a folosit în repetate rânduri expresia „economie de război” pentru a semnaliza că producția de apărare trebuie să se adapteze unui mediu de securitate modelat de invazia Rusiei în Ucraina și de tensiunile crescute cu Moscova.

Macron i-a avertizat pe șefii industriei că, dacă nu pot livra mai rapid și mai ieftin, armata va cumpăra din altă parte, în Europa.

Timp de decenii, sectorul apărării din Europa s-a concentrat pe sisteme foarte sofisticate, produse în serii relativ mici și adesea personalizate pentru clienți naționali. În schimb, producătorii auto funcționează pe baza producției de masă, a logisticii just-in-time și a unui control strict al costurilor.

Renault este acum chemată să aducă exact această disciplină auto în producția de drone de ultimă generație.

De ce un producător auto este atractiv pentru armată

Renault și-a descris rolul într-o declarație trimisă pe e-mail ca valorificând „expertiza foarte căutată în proiectarea, industrializarea și producția în masă a obiectelor high-tech, controlând în același timp calitatea, costurile și termenele”. Limbajul sună aproape ca într-o broșură auto, dar este exact ceea ce planificatorii din apărare vor să audă.

Producție tradițională în apărare	Producție de tip auto (Renault)
Volum mic, sisteme la comandă	Volum mare, platforme standardizate
Cicluri lungi de dezvoltare	Industrializare rapidă și upgrade-uri iterative
Costurile cresc adesea în timp	Disciplină puternică a costurilor și prețuri competitive
Utilizare limitată a lanțurilor globale de aprovizionare	Aprovizionare optimizată, globalizată, a componentelor

În timp ce oficialii NATO avertizează că Rusia produce mai mult decât țările occidentale la capitolul muniție și drone, apelarea la capacitatea industriei auto pare mai puțin un experiment și mai mult o necesitate. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat că economia Rusiei este tot mai mult structurată în jurul războiului, oferindu-i un avantaj în producerea pe scară largă a armelor.

Parte a unei schimbări europene mai ample

Renault este unul dintre primii mari producători auto europeni care intră atât de direct în fabricația de armament, însă tendința mai largă nu este nouă. În Germania, grupul de apărare Rheinmetall a convertit deja două uzine anterior dedicate pieselor auto, astfel încât acum produc în principal echipamente militare.

Liderii industriali germani au cerut, de asemenea, o utilizare mai sistematică a fabricilor auto și a lanțurilor de aprovizionare pentru apărare, argumentând că fără astfel de măsuri Europa va avea dificultăți în a reduce decalajul de producție față de Rusia.

Inițiativa franceză pentru drone se aliniază acestei logici: în loc să construiască de la zero facilități exclusiv pentru apărare, guvernele urmăresc să reutilizeze uzine existente cu capacitate mare și know-how-ul aferent.

Despre ce fel de drone vorbim?

Deși multe detalii rămân clasificate, profilul general al dronelor pe care Renault urmează să le producă poate fi dedus din relatările publice și tendințele actuale de pe câmpul de luptă:

• Rază de acțiune: concepute pentru misiuni de lovire în adâncime, posibil la sute de kilometri în spatele liniilor inamice.
• Rol: muniție de tip loitering, capabilă să survoleze (să „patruleze”) o zonă-țintă înainte de lovire, cu funcții ISR (informații, supraveghere, recunoaștere) suplimentare.
• Ghidaj: ghidaj de la distanță, probabil cu GPS și navigație inerțială, posibil îmbunătățite de senzori la bord.
• Profil de cost: relativ ieftine pe unitate comparativ cu rachetele de croazieră, permițând folosirea în roiuri.

Pe câmpul de luptă modern, astfel de drone pot fi folosite pentru a lovi depozite de muniții, situri radar sau infrastructură energetică aflate departe de linia frontului. De asemenea, pot epuiza sistemele de apărare antiaeriană ale inamicului, forțându-l să lanseze rachete interceptoare scumpe împotriva unor ținte fără pilot relativ ieftine.

Riscuri, îngrijorări și beneficii potențiale

Intrarea Renault în domeniul apărării ridică întrebări evidente. Angajații și clienții ar putea fi neliniștiți ca un brand faimos pentru mașini mici de oraș să contribuie acum la construirea de arme. Dezbaterile etice privind militarizarea industriei civile sunt susceptibile să se intensifice pe măsură ce proiectul devine mai vizibil.

Există și riscuri industriale. Munca în apărare implică secretizare, controale la export și supraveghere politică cu care producătorii auto nu sunt obișnuiți. O greșeală într-o zonă atât de sensibilă s-ar putea răsfrânge asupra afacerii de bază a Renault și asupra imaginii sale publice.

Combinarea producției civile și militare poate aduce eficiențe uriașe, dar estompează și linii pe care mulți în Europa le considerau stabilite după Războiul Rece.

Pe de altă parte, beneficiile sunt semnificative din punct de vedere strategic. Franța obține o sursă cu volum mare de drone cu rază lungă, reducând un deficit de capabilități pe care Rusia și Ucraina îl evidențiază zilnic. Renault câștigă un nou flux de venituri și o șansă de a-și demonstra agilitatea industrială în fața guvernelor, într-un moment în care contractele publice devin tot mai importante.

Concepte-cheie: economie de război și muniții loitering

Două termeni structurează această poveste și merită explicați pe scurt.

Economie de război: Când lideri precum Macron folosesc această expresie, nu se referă la raționalizare sau mobilizare totală ca în război. Ei se referă la adaptarea industriei în timp de pace astfel încât să poată satisface rapid nevoile militare: cicluri de achiziție mai scurte, standarde simplificate și așteptarea că fabricile pot crește rapid ritmul dacă este necesar.

Muniții loitering: Acestea sunt la jumătatea drumului între o dronă și o rachetă. Spre deosebire de o rachetă tradițională, care urmează o traiectorie prestabilită, o muniție loitering poate survola o zonă în timp ce operatorul caută ținte. Odată confirmată ținta, drona plonjează și se autodistruge la impact. Această flexibilitate o face utilă tactic și relativ rentabilă față de aeronavele cu pilot sau rachetele de croazieră mari.

Dacă Renault și Turgis Gaillard reușesc să crească producția conform planului, Franța ar putea deveni un furnizor european de prim rang pentru astfel de sisteme. Acest lucru ar putea influența nu doar postura sa de apărare, ci și viitoarele dezbateri despre cât de profund ar trebui integrate industriile civile în arhitectura de securitate a Europei.