Tancul britanic Challenger 3 a început testele de tragere.

The mult-așteptatul tanc britanic Challenger 3 al Armatei Britanice a încheiat primele sale trageri de probă cu echipaj la bord, marcând un pas rar și simbolic înainte pentru războiul blindat din Regatul Unit, după trei decenii de modernizare limitată și de flote în scădere.

Primele focuri ale următorului tanc de linie al Marii Britanii

Challenger 3, destinat să înlocuiască o mare parte din flota existentă de Challenger 2 a Armatei Britanice, a tras acum cu tunul său principal de 120 mm având un echipaj complet la bord. Testele au avut loc într-un poligon neprecizat din Regatul Unit și au fost supravegheate de Defence Equipment and Support (DE&S), structura din cadrul Ministerului Apărării care gestionează achizițiile.

Rheinmetall BAE Systems Land (RBSL), societatea mixtă care proiectează și construiește tancul, a condus campania de testare. Înainte ca oamenii să se afle în turelă, compania și specialiștii Armatei au efectuat trageri la distanță ale sistemului de armament pentru a valida siguranța și performanța.

Primele trageri cu echipaj sunt un reper esențial pentru siguranță și încredere, arătând că Challenger 3 trece de la concept la hardware capabil de luptă.

Pentru Armata Britanică, acesta este un teren neobișnuit. Ultima dată când un tun de tanc complet nou era integrat pe o platformă britanică de linie a fost la începutul anilor 1990, când Challenger 2 era încă în dezvoltare. De atunci, accentul a fost pus pe modernizări incrementale și pe operațiuni externe cu vehicule mai ușoare, nu pe blindaj greu.

De ce contează Challenger 3 într-o Europă în schimbare

Programul Challenger 3 a căpătat o urgență nouă pe măsură ce statele europene răspund invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia și riscului reînnoit de război de mare intensitate pe continent. Blindajul greu, pe care unii planificatori occidentali îl considerau cândva o relicvă, revine în centrul planificării de descurajare și de ducere a luptei.

Armata Britanică plănuiește să introducă Challenger 3 în serviciu în 2027, iar tancurile modernizate sunt menite să stea în inima brigăzilor sale blindate. În loc să proiecteze un vehicul complet nou de la zero, programul reconstruiește șasiuri existente de Challenger 2, cu o turelă nouă, un tun nou și o arhitectură digitală.

Echipa industrială din spatele modernizării

RBSL, cu sediul în Telford, reunește expertiză germană și britanică prin Rheinmetall și BAE Systems. Rheinmetall furnizează tunul principal, în timp ce industria britanică contribuie la integrare, sisteme de protecție și arhitectura electronică.

Testele de tragere au folosit un vehicul de pre-producție despre care se crede că face parte din „cvartetul” timpuriu de bancuri de probă, care vor fi folosite pentru a rafina software-ul, mecanica și procedurile echipajului înainte de începerea producției la ritm complet.

Un tun nou pentru o nouă eră a războiului cu tancuri

În centrul reproiectării Challenger 3 se află o schimbare fundamentală: înlocuirea tunului ghintuit L30A1, folosit pe Challenger 2, cu un tun Rheinmetall de 120 mm cu țeavă lisă, L55A1.

Țeava lisă L55A1 aliniază Armata Britanică cu majoritatea flotelor NATO de tancuri, deblocând un portofoliu larg de muniție standardizată.

L55A1 este proiectat să tragă proiectile moderne antiblindaj bazate pe energie cinetică și proiectile multifuncționale programabile. Viteza sa inițială mai mare înseamnă că proiectilul părăsește țeava mai rapid, îmbunătățind în general penetrarea blindajului și, în unele cazuri, raza efectivă.

Muniție standard NATO și ce înseamnă asta

Spre deosebire de muniția în două componente folosită la Challenger 2, noul tun trage muniție dintr-o singură piesă. Această schimbare are mai multe efecte în lanț:

• Compatibilitate cu muniția NATO de 120 mm cu țeavă lisă, utilizată pe scară largă.
• Logistică simplificată atunci când operează alături de aliați precum Germania sau Statele Unite.
• Acces la proiectile avansate perforante cu sabot detașabil, stabilizate cu aripioare (APFSDS), inclusiv DM63 și DM73 de la Rheinmetall.

Aceste proiectile APFSDS folosesc un penetrator lung, de tip „săgeată”, care se bazează pe energia cinetică pentru a străpunge blindajul. Există, de asemenea, potențial ca Challenger 3 să tragă proiectilul american M829A4, care folosește un penetrator din uraniu sărăcit pentru performanțe sporite împotriva țintelor puternic protejate. Actualul Challenger 2 trage deja un proiectil britanic cu uraniu sărăcit, L27A1 CHARM 3.

Există însă un compromis. Deoarece muniția dintr-o singură piesă este mai voluminoasă, Challenger 3 va transporta mai puține proiectile: 31, comparativ cu până la 49 la Challenger 2. Pentru a reduce o parte din risc, muniția este depozitată într-un compartiment separat tip „bustle” în partea din spate a turelei, conceput să evacueze explozia departe de echipaj dacă tancul este lovit.

Ochi digitali și o turelă mai inteligentă

Dincolo de tun, Challenger 3 este prezentat ca o platformă digitală, nu doar o cutie metalică cu un tun.

Tancul va folosi un set avansat de optică și sisteme de ochire similare celor montate pe vehiculele de recunoaștere Ajax ale Armatei Britanice. Pachetul include sistemul Thales Orion și Day/Night Gunner and Panoramic Sight (DNGS T3), oferind comandantului și trăgătorului imagini stabilizate, de înaltă rezoluție, asupra câmpului de luptă, ziua și noaptea.

O turelă digitalizată, cu arhitectură deschisă, ar trebui să permită Armatei să integreze senzori, software și arme noi fără o reproiectare majoră.

Această abordare cu arhitectură deschisă este menită să facă modernizările mai rapide și mai ieftine pe durata de viață a vehiculului. Teoretic, noi camere termice, senzori de avertizare laser sau chiar viitoare terminale de control al dronelor ar putea fi integrate prin actualizări software și module hardware, nu prin revizii complete.

Protecție: blindaj și apărare activă

Pachetul de protecție al Challenger 3 combină blindaj convențional îmbunătățit cu un sistem de apărare activă de nivel înalt. Noul blindaj modular, denumit nMA, poate fi montat sau demontat în funcție de misiune. Include plăci suplimentare pentru lateralele șasiului și partea inferioară, oferind o apărare mai bună împotriva bombelor de pe marginea drumului și a minelor.

Conceptul modular permite Regatului Unit să cumpere mai puține seturi complete de blindaj și să le aloce formațiunilor care chiar se desfășoară, reducând costurile și păstrând flexibilitatea.

Caracteristică	Challenger 2	Challenger 3
Tun principal	120 mm ghintuit L30A1	120 mm cu țeavă lisă L55A1
Tip muniție	În două piese, specifică UK	Dintr-o piesă, standard NATO
Muniție transportată	Până la 49	31
Concept de blindaj	Pachet fix	nMA modular
Protecție activă	Niciuna	Trophy APS (montat după necesitate)

Peste acest blindaj se află Trophy, sistemul de protecție activă de fabricație israeliană ales de Regatul Unit. Trophy folosește radar pentru a urmări rachetele și proiectilele care se apropie și lansează contramăsuri pentru a le distruge sau devia înainte de impact. Este deja operațional pe tancuri israeliene și americane și este unul dintre puținele sisteme de acest tip dovedite în luptă.

Pentru Challenger 3, se așteaptă ca Trophy să fie montat pentru operațiuni de luptă sau desfășurări cu amenințare ridicată, oferind un strat defensiv împotriva rachetelor antitanc ghidate și a proiectilelor reactive (RPG). Există un interes tot mai mare dacă ar putea ajuta și împotriva dronelor mai lente și mai simple, prin indicarea țintei pentru alte arme sau senzori.

Ce demonstrează de fapt aceste teste de tragere

Primele trageri reușite cu echipaj validează mai mult decât țeava tunului. Inginerii testează interacțiunea dintre tun, calculatorul de conducere a focului, sistemele de stabilizare, optica și electronica turelei sub forțe reale de recul.

Tragerile reale scot la iveală probleme pe care simulatoarele le ratează adesea, de la erori software până la defecte de cablaj slăbite de recul.

Datele din aceste teste vor alimenta rafinări software și ajustări mecanice înainte ca tancul să intre în testare operațională cu unități ale Armatei. Testele ajută și la conturarea exercițiilor echipajului: cum gestionează comandantul, trăgătorul și încărcătorul muniția, cum configurează sistemele de ochire și cum se coordonează sub stres.

Termeni-cheie și context pentru nespecialiști

Câteva concepte stau la baza importanței acestei modernizări:

Țeavă lisă vs țeavă ghintuită: O țeavă ghintuită are caneluri care rotesc proiectilul, îmbunătățind tradițional precizia pentru anumite tipuri de muniție. Tunurile cu țeavă lisă, precum L55A1, se bazează pe proiectile stabilizate cu aripioare și sunt acum standardul NATO pentru tunurile de tanc, în special pentru muniția perforantă de mare viteză.

Uraniu sărăcit: Uraniul sărăcit (DU) este un metal foarte dens rămas după îmbogățirea uraniului. În muniția de tanc, densitatea ajută „săgeata” să rămână intactă și concentrată la impactul cu blindajul. DU este controversat din cauza preocupărilor de mediu și sănătate, deși armatele susțin că performanța sa pe câmpul de luptă justifică utilizarea în roluri specifice.

Sisteme de protecție activă: APS precum Trophy sunt, în esență, mini-sisteme defensive de armament. Ele detectează amenințările care se apropie și le interceptează fizic. Pe măsură ce rachetele ghidate ieftine și dronele se înmulțesc, APS devine la fel de critic ca blindajul gros pentru supraviețuirea unui tanc.

Cum ar putea fi folosit Challenger 3 pe câmpul de luptă al viitorului

Pe un câmp de luptă european de mare intensitate, Challenger 3 este probabil să opereze ca parte a echipelor de arme întrunite, alături de vehicule de luptă ale infanteriei, artilerie, drone și unități de război electronic. Rolul său ar fi să străpungă linii fortificate, să mențină teren cheie și să ofere sprijin direct cu foc împotriva blindatelor inamice și a pozițiilor întărite.

Într-o criză în statele baltice sau în Europa de Est, de exemplu, Regatul Unit ar putea desfășura un grup tactic cu Challenger 3 în față, pe teritoriul aliaților, ca o descurajare vizibilă. Standardele comune de muniție cu Leopard 2 german sau Abrams american ar facilita susținerea acelor forțe dacă liniile de aprovizionare ar fi suprasolicitate.

Există și riscuri. Capacitatea redusă de muniție înseamnă disciplină riguroasă a focului și realimentare solidă. Dependența de sisteme digitale ridică întrebări despre reziliența la război electronic și interferențe cibernetice. Iar, așa cum a arătat Ucraina, chiar și tancurile avansate sunt vulnerabile fără infanterie, drone, sprijin de geniu și o apărare antiaeriană puternică.

Totuși, începutul testelor de tragere semnalează că blindajul greu al Marii Britanii nu este retras pe tăcute. În schimb, este remodelat pentru a face față unui mediu de securitate mai dur și mai competitiv decât se așteptau mulți planificatori în urmă cu doar un deceniu.