KJ-600 „Hawkeye copy” al Chinei este acum în serviciu.

China a confirmat că aeronava sa de avertizare timpurie îmbarcată pe portavion, Xian KJ‑600, despre care se vorbea de mult timp, nu mai este doar un prototip. Avionul, comparat de multă vreme cu Hawkeye-ul american, a apărut acum în imagini clare operând de pe cel mai nou portavion al Chinei, semnalând un pas important în ambițiile Beijingului privind aviația navală.

De la scurgeri neclare la operațiuni pe portavion în imagini cristaline

Timp de câțiva ani, KJ‑600 a existat mai ales în zvonuri și fotografii de rezoluție joasă, adesea făcute de la distanță și respinse drept presupuneri. Acea etapă s-a încheiat. La 22 septembrie 2025, marina chineză a publicat pe rețelele sociale imagini de înaltă definiție cu aeronava efectuând lansări cu catapulta și aterizări cu prindere pe cabluri (arrested landings) la bordul portavionului Type 003, Fujian.

Noile imagini arată cel puțin trei celule KJ‑600 distincte, confirmând că aeronava a trecut în serviciu operațional, în loc să rămână un prototip izolat.

Aceste fotografii contează mai mult decât pentru pasionații de aviație. Ele demonstrează că China dispune acum de o aeronavă AEW&C (avertizare timpurie și control aerian) cu aripă fixă, proiectată special pentru portavioane dotate cu catapultă - ceva asociat până acum aproape exclusiv cu Marina SUA.

Nu doar o „copie chinezească” a Hawkeye

Silueta KJ‑600 invită imediat comparația cu E‑2D Advanced Hawkeye de la Northrop Grumman: două turbopropulsoare, aripă înaltă și un disc radar rotativ deasupra. La prima vedere pare o imitație directă. Totuși, diferențele sugerează o evoluție deliberată, nu o clonă grosolană.

La fel ca E‑2, KJ‑600 are aripi rabatabile pentru a reduce amprenta în hangarele înguste ale unui portavion. Doar această caracteristică cere inginerie structurală substanțială: balamale, mecanisme de blocare și rutarea sistemelor trebuie să reziste operațiunilor pe portavion, notorii pentru solicitarea severă a celulelor.

Ingineria inversă tot inginerie este; replicarea și adaptarea unui avion complex pentru portavion poate fi mai greu decât să pornești de la zero.

Comentariile occidentale minimalizează adesea realizările industriale chineze ca fiind simple copieri. Dar în aerospațial, reproducerea unui design sofisticat care poate suporta lansări cu catapulta, aterizări pe punte, coroziune salină și cicluri constante de mentenanță este o ștachetă înaltă. KJ‑600 arată că inginerii chinezi au ajuns la nivelul la care pot nu doar copia, ci și integra și moderniza idei într-un sistem coerent, adaptat propriei marine.

Motoare și radar: ce știm, ce nu știm

Propulsia KJ‑600 este asigurată de motoare turbopropulsor Zhuzhou WoJiang‑6C, despre care se crede că își au originea în designul sovietic Ivchenko AI‑20 din anii 1960. Acest motor a propulsat cândva transportoare Antonov An‑12 și avioane de pasageri Ilyushin Il‑18. Pe hârtie, o asemenea genealogie poate părea învechită, însă derivatele modernizate pot oferi tracțiune fiabilă cu materiale, electronică și tehnologie modernă a elicelor.

Adevăratul mister se află în radarul aeronavei. Sursele deschise rămân contradictorii:

• Unele estimări sugerează o rază de detecție de circa 150 km împotriva țintelor de mărimea unui avion de vânătoare.
• Altele susțin că sistemul s-ar putea apropia de clasa de performanță a radarului APY‑9 al E‑2D, proiectat pentru supraveghere la distanță mare deasupra mării și uscatului.

Fără date tehnice confirmate, analiștii sunt nevoiți să citească indicii din forma antenelor și din capacitatea totală de generare a energiei. Cert este că KJ‑600 este destinat să ofere grupului de portavion chinez acoperire continuă pe arie largă, avertizând avioanele de vânătoare și navele de suprafață despre amenințări cu mult înainte ca acestea să apară pe senzorii proprii.

De ce contează avioanele AWACS pe mare

Platformele aeropurtate de avertizare nu sunt „glamuroase” precum vânătorii stealth, însă modelează orice bătălie aeriană și navală modernă. Un portavion fără o aeronavă AEW&C este, în esență, miop, fiind forțat să se bazeze pe radare montate pe navă, limitate de curbura Pământului.

Capacitate	Portavion fără AEW&C	Portavion cu AEW&C (precum KJ‑600)
Orizont radar	Limitat la înălțimea catargului navei	Extins cu sute de km de la altitudine mare
Timp de reacție	Mai puțin timp de răspuns la amenințări	Avertizare mai timpurie, mai multe opțiuni de interceptare
Coordonarea vânătorilor	Dependentă de controlorii de pe navă	Controlori aeropurtați dedicați, ghidând mai mulți vânători
Planificarea loviturilor	Imagine situațională mai fragmentată	Vedere continuă „de ansamblu” a traficului aerian și de suprafață

De aceea SUA a investit masiv în Hawkeye și de aceea nicio altă marină care opera portavioane cu catapultă nu era cu adevărat completă fără un activ similar. Odată cu apariția KJ‑600 pe mare, China se alătură acestui club restrâns.

Construit pentru cele mai noi portavioane ale Chinei

Aeronava este clar proiectată pentru portavioanele CATOBAR emergente ale Chinei - cele echipate cu catapulte și cabluri de oprire. Principalii beneficiari vor fi:

• Type 003 (Fujian): în prezent în probe pe mare, cu KJ‑600 și cu avioane de vânătoare îmbarcate precum Shenyang J‑15T și J‑35, cu caracteristici stealth.
• Type 004: preconizat să intre în serviciu la începutul următorului deceniu, așteptat să opereze KJ‑600 încă de la început.

Portavioanele anterioare ale Chinei, Liaoning (Type 001) și Shandong (Type 002), au rampe tip „ski‑jump” și nu au catapulte - o configurație cunoscută drept STOBAR. Aceste nave nu pot opera aeronave AEW&C grele precum KJ‑600. În schimb, se bazează pe senzori instalați pe elicoptere derivate din Changhe Z‑8 și Z‑18, care au rază și autonomie mai mici decât o platformă turbopropulsor cu aripă fixă.

Trecerea de la avertizarea timpurie cu elicoptere pe portavioane cu rampă la AEW&C cu aripă fixă pe portavioane cu catapultă marchează un salt calitativ în puterea aeriană navală a Chinei.

O înțepătură tăcută la adresa ambițiilor neîmplinite ale Rusiei

Există și un subtext geopolitic. Rusia a avut cândva propriul proiect AEW&C pentru portavion, Yakovlev Yak‑44, un alt design cu două turbopropulsoare inspirat de Hawkeye. Spre deosebire de KJ‑600, acesta nu a ajuns niciodată în serviciu operațional și s-ar putea să nu fi zburat deloc, rămânând blocat la stadiul de concept prototip în turbulențele post-sovietice.

Prin introducerea efectivă a KJ‑600 pe un portavion modern cu catapultă, China a depășit Rusia într-un domeniu în care Moscova a încercat cândva să dea tonul. Practic, asta înseamnă că Beijingul poate forma grupuri de lovire cu portavion având o „bulă” radar integrată, în timp ce Rusia se bazează în continuare pe soluții limitate cu elicoptere și pe active terestre.

Ce înseamnă asta pentru operațiunile viitoare cu portavion

Apariția KJ‑600 alături de J‑15T și J‑35 sugerează că China repetă un concept complet, stratificat, de aripă aeriană de portavion. KJ‑600 detectează și urmărește amenințări la distanță, alocă ținte și gestionează fluxul patrulelor aeriene de luptă. J‑35, cu secțiune radar redusă, poate fi apoi dirijat discret către aeronave ostile, nave sau rachete de croazieră.

Într-o criză în apropierea Taiwanului sau în Marea Chinei de Sud, această combinație ar permite portavioanelor chineze să opereze mai departe de țărm, păstrând totodată o imagine robustă a spațiului de luptă din jur. Asta complică procesul decizional pentru marinele rivale, inclusiv SUA și aliații săi, care trebuie acum să ia în calcul o forță de portavion chineză mai autosuficientă.

Termeni-cheie și concepte care merită clarificate

Două idei tehnice apar constant în această poveste și sunt adesea trecute cu vederea:

• Inginerie inversă: procesul de analizare a unui produs existent, descompunerea modului în care funcționează, apoi recrearea sau îmbunătățirea lui. În aviație, asta poate însemna măsurarea celulelor, analizarea electronicii și rularea unor modele software sofisticate pentru a egala sau ridica performanța.
• CATOBAR vs STOBAR: portavioanele CATOBAR folosesc catapulte pentru lansare și cabluri de oprire pentru recuperare. Asta permite operarea unor avioane mai grele, precum AEW&C și avioane de atac încărcate complet cu combustibil. Portavioanele STOBAR se bazează pe propriile motoare și pe o rampă „ski‑jump” la decolare, ceea ce limitează masa și tipul aeronavelor pe care le pot transporta.

Înțelegerea acestor două concepte explică de ce KJ‑600 contează. Arată că China poate atât să descifreze tehnologie străină, cât și să pună în exploatare sistemele sofisticate de punte necesare operării unor aeronave grele și specializate.

Riscuri, beneficii și următoarele întrebări

Pentru marina Chinei, beneficiile sunt directe: avertizare mai timpurie privind amenințările care se apropie, control mai strâns al operațiunilor aeriene și coordonare mai bună între nave și aeronave. KJ‑600 ar trebui, de asemenea, să ajute piloții chinezi să se antreneze în tactici mai apropiate de cele ale marinelor cu tradiție în operațiuni cu portavion, care se bazează puternic pe controlori aeropurtați pentru misiuni complexe.

Pentru vecinii Chinei și puterile rivale, aeronava adaugă complexitate și risc. Orice confruntare potențială cu un grup de portavion chinez trebuie acum să ia în calcul un „ochi” radar persistent, la altitudine mare, capabil să observe mai devreme aeronave care zboară jos sau rachete de croazieră decât ar putea radarele de pe navă singure. Asta va stimula probabil investiții noi în stealth, război electronic și arme cu bătaie mare, concepute fie să orbească KJ‑600, fie să-l forțeze să opereze mai departe de zona de luptă.

Întrebările rămase sunt atât tehnice, cât și strategice: cât de aproape ajunge KJ‑600 de E‑2D ca performanță reală, cât de repede va fi produs în număr mare și cât de eficient vor învăța echipajele chineze să-i folosească capabilitățile în condiții dificile, reale. Noile fotografii arată că aeronava este reală, zboară și se află pe mare. Următorii câțiva ani vor arăta ce poate face de fapt.