Avionul de luptă JF-17 Thunder va fi oferit Arabiei Saudite, potrivit unui raport.

Saudiția evaluează discret noi propuneri de aeronave în același timp în care își adâncește legăturile de securitate cu Pakistanul și curtează avioane americane avansate, pregătind un exercițiu delicat de echilibru între cost, capabilitate și geopolitică.

Discuțiile Arabia Saudită–Pakistan pun JF-17 pe masă

Arabia Saudită și Pakistanul poartă discuții despre un posibil acord pentru avioane de vânătoare JF-17 Thunder, potrivit unui raport Reuters citat de surse din domeniul apărării. Discuțiile se concentrează pe un număr nespecificat de aeronave care ar urma să fie furnizate de Pakistan și plătite prin utilizarea împrumuturilor saudite deja acordate Islamabadului.

Aranjamentul propus ar transforma miliarde din împrumuturile saudite în avioane de vânătoare, evidențiind modul în care apărarea și datoria sunt legate între ele.

Doi oficiali pakistanezi citați în raport au descris JF-17 fie ca singurul subiect al discuțiilor, fie drept „opțiunea principală”, deși ar putea fi adăugate și alte tipuri de echipamente militare. Pachetul noțional este evaluat la aproximativ 4 miliarde de dolari în compensări din împrumuturi, cu încă 2 miliarde de dolari în cheltuieli saudite noi.

Momentul nu este deloc întâmplător. Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene pakistaneze, mareșalul aerului Zaheer Ahmed Baber Sidhu, a vizitat Arabia Saudită în această săptămână pentru discuții cu comandantul Forțelor Aeriene Regale Saudite (RSAF), general-locotenent Turki bin Bander bin Abdulaziz. Islamabadul a declarat că agenda a acoperit „cooperarea bilaterală în domeniul apărării, mediul de securitate regional și viitoarele căi de colaborare” - un limbaj folosit adesea înaintea unor mișcări serioase de achiziții.

Un pact de apărare reciprocă remodelează relația

Propunerea privind avioanele de vânătoare urmează unui acord de apărare reciprocă semnat de Riyadh și Islamabad în septembrie. Acel pact angajează fiecare țară să considere agresiunea împotriva celeilalte drept un atac asupra ambelor, aprofundând o relație care include deja instruire, exerciții comune și un sprijin financiar saudit semnificativ pentru Pakistan.

Pactul de securitate a declanșat dezbateri privind posibilitatea ca descurajarea nucleară a Pakistanului să protejeze implicit Arabia Saudită într-o criză viitoare.

Pentru Arabia Saudită, convertirea unei părți din datoria Pakistanului în echipamente militare ar putea fi mai ușor de justificat politic decât rostogolirea împrumuturilor încă o dată. Pentru Pakistan, exporturile de aeronave și arme sunt văzute ca una dintre puținele modalități de a reduce o criză cronică a balanței de plăți și de a diminua dependența de FMI.

Ce este, de fapt, JF-17 Thunder

JF-17 Thunder este un avion de vânătoare multirol ușor, cu un singur motor, co-dezvoltat de Chengdu Aircraft Corporation din China și Pakistan Aeronautical Complex. Primul prototip a zburat în 2003, iar linia de producție a Pakistanului de la Kamra a început livrările de serie în 2008.

Avionul folosește un turboventilator RD-93 de proiectare rusească, un derivat al motorului care propulsează MiG-29, și a fost modernizat în mod repetat prin „blocuri” succesive.

Caracteristici-cheie ale variantelor JF-17

• Block 1: Vânător de bază cu capabilitate multirol elementară, livrat în primele 50 de aeronave pentru Pakistan.
• Block 2: A adăugat sondă de realimentare în aer, avionică îmbunătățită și aripi întărite pentru mai multe încărcături.
• Block 3: Radar nou cu scanare electronică activă (AESA), comenzi de zbor modernizate, sistem IRST (căutare și urmărire în infraroșu) și afișaje moderne pentru pilot.

Din punct de vedere al performanței, JF-17 Block 2 are o masă maximă la decolare puțin peste 27.000 de livre, o viteză maximă în jur de Mach 1,6 și o rază de luptă potrivită pentru misiuni regionale. Sarcina utilă de aproximativ 3.300 de livre pe șapte puncte de acroșaj îl plasează aproximativ în aceeași clasă cu Saab Gripen C/D, deși cu electronică și armament diferite.

Amprentă de export în creștere

Un raport neclasificat al Departamentului Apărării al SUA către Congres privind activitatea militară a Chinei notează că, până în mai 2024, JF-17 fusese exportat către Azerbaidjan, Birmania și Nigeria, pe lângă Pakistan. Negocieri erau, de asemenea, în desfășurare cu Irak.

Mai recent, Pakistanul a fost asociat cu un pachet de armament de mai multe miliarde de dolari către Armata Națională Libiană, care ar include, potrivit afirmațiilor, JF-17, și a discutat aeronava cu Bangladesh. Pentru Islamabad, fiecare client nou adaugă valoare economică și pârghie diplomatică.

Islamabad vede JF-17 nu doar ca un activ de luptă, ci ca un export industrial rar care poate genera valută și influență politică.

Cum se compară JF-17 cu avioanele actuale ale Arabiei Saudite

Arabia Saudită operează deja una dintre cele mai capabile flote de avioane de vânătoare din afara NATO. RSAF operează:

Tip aeronavă	Rol	Număr aproximativ
F-15SA / F-15SR	Superioritate aeriană / lovire	Peste 150 cumulat
Eurofighter Typhoon	Vânător multirol	72
Panavia Tornado IDS	Lovire / atac	Aproximativ 80 (îmbătrânite)

Washingtonul a semnalat, de asemenea, disponibilitatea de a vinde până la 48 de F-35 către Arabia Saudită, inversând ani de reticență americană de a livra avioanele stealth către state arabe în timp ce Israelul operează aceeași aeronavă. Boeing, la rândul său, promovează cel mai nou F-15EX Eagle II, iar Parisul a avansat un pachet de 54 de Dassault Rafale.

Pe acest fundal, JF-17 pare mult mai puțin sofisticat. Îi lipsesc forma stealth, fuziunea senzorilor și capabilitățile de lovire la distanță mare pe care le oferă avioane de top precum F-35 sau F-15EX. Cele mai mari atuuri ale sale sunt costul, mentenanța relativ simplă și potențialul de a opera în număr mare.

Pentru planificatorii saudiți, JF-17 ar avea sens doar ca un partener „low end” mai ieftin pentru vânătorii occidentali de vârf, nu ca o capabilitate de prim-plan.

Ar putea JF-17 să amenințe un acord pentru F-35?

Una dintre cele mai spinoase întrebări este dacă Riyadh ar putea opera un vânător cu legături chineze precum JF-17 alături de F-35 american. Oficialii SUA sunt extrem de sensibili la riscurile de scurgeri tehnologice, în special prin aeronave care împart baze, facilități de mentenanță sau rețele de date.

Deși Arabia Saudită cumpără deja drone și rachete balistice chinezești, acele sisteme se află în afara ecosistemului sensibil și puternic interconectat al vânătorilor occidentali. Un JF-17 echipat cu senzori și rachete de fabricație chineză, precum arma aer-aer PL-15, ar putea ridica semnale de alarmă la Washington dacă ajunge prea aproape de operațiunile F-35.

Legislatori americani au pus anterior presiune pe parteneri precum Turcia din cauza riscului ca echipamentele rusești sau chinezești să compromită tehnologia stealth occidentală. O dezbatere similară ar putea apărea dacă Riyadh merge înainte cu JF-17 și F-35 în același timp.

De ce Riyadh ar putea fi totuși tentat

În pofida acestor preocupări, JF-17 oferă unele atracții. Este relativ ieftin, poate fi cumpărat în cantități mai mari și ar putea fi folosit pentru poliție aeriană de rutină, patrulare la frontieră și misiuni de instruire, eliberând avioanele de vârf pentru sarcini mai solicitante.

Arabia Saudită poate aprecia, de asemenea, un canal suplimentar de cooperare cu Pakistanul, o țară care furnizează personal militar calificat, expertiză de instruire și, indirect, acces la tehnologie chineză. Convertirea unei părți din datoria Pakistanului în aeronave ar putea fi prezentată intern ca un gest de generozitate și pragmatism.

Există însă puține dovezi că Riyadh a adoptat pe deplin un concept de tip „mix high–low” în forțele sale aeriene, în care un vânător mai mic și mai ieftin stă sub grei precum F-15EX sau F-35. Istoric, liderii saudiți au arătat o preferință pentru a cumpăra mai puține avioane mai avansate, în locul unor flote mari de aeronave mai simple.

Pariul economic al Pakistanului pe exporturile de apărare

Pentru Islamabad, calculul este mai clar. Pakistanul se confruntă cu o criză economică persistentă, cu datorii ridicate, rezerve limitate de valută și negocieri frecvente cu FMI. Exporturile de apărare sunt unul dintre puținele sectoare industriale în care vede potențial de a câștiga valută forte și capital politic.

Oficiali pakistanezi au promovat deschis portofoliul de comenzi pentru JF-17 și alte sisteme indigene, sugerând că vânzări solide ar putea reduce dependența țării de creditorii internaționali. Arabia Saudită, cu resurse financiare considerabile și un istoric de „salvări” pentru Pakistan, este o țintă principală pentru această strategie.

Dacă Riyadh semnează pentru JF-17, acordul ar trimite un semnal puternic către alți potențiali cumpărători că aeronava are susținerea unei puteri majore din Golf.

Concepte-cheie: mixuri high–low și radare AESA

Mixul high–low menționat adesea în cercurile de apărare se referă la operarea unui număr mic de aeronave de vârf alături de o flotă mai mare de avioane mai ieftine. Componenta „high” gestionează misiuni dificile precum lovituri în adâncime și pătrundere stealth, în timp ce componenta „low” acoperă sarcini zilnice și crește numărul în timp de război. Statele Unite au făcut cândva acest lucru cu F-15 și F-16; Pakistanul aspiră la un model similar cu JF-17 și platforme mai capabile.

Radarul AESA al JF-17 Block 3 este un alt termen care modelează această dezbatere. Un AESA folosește multe module mici de emisie/recepție în locul unei singure antene mobile. Acest lucru oferă scanare mai rapidă, urmărire mai bună a țintelor și rezistență sporită la bruiaj. Deși nu transformă Thunder într-un avion stealth, ajută la reducerea diferenței dintre JF-17 și vânătorii occidentali mai scumpi în anumite scenarii aer-aer.

Cum ar putea arăta o flotă saudită de JF-17

Dacă Riyadh ar merge înainte, un scenariu plauzibil ar vedea RSAF operând un număr modest de JF-17 Block 3, bazate departe de hub-urile F-35, folosite pentru patrulare de coastă, poliție aeriană deasupra unor regiuni mai puțin sensibile și, poate, ca etapă pentru piloți noi înainte de conversia pe Typhoon sau F-15.

Integrarea armamentului ar fi o întrebare crucială. Forțele saudite sunt obișnuite cu muniții americane și europene, în timp ce JF-17 este optimizat pentru rachete și bombe chinezești. Un inventar împărțit ar putea complica logistica și planificarea, împingând Riyadh fie să accepte armament chinezesc, fie să finanțeze lucrări de integrare personalizată - ambele cu consecințe politice.

Riscul pentru Arabia Saudită este să fie atrasă în rivalități tehnologice între Washington și Beijing, cu forțele sale aeriene prinse la mijloc. Beneficiul pentru Pakistan este obținerea unei victorii de export cu profil înalt, care îi întărește industria și oferă un oarecare răgaz la capitolul datorii. Dacă ambele părți vor considera acest compromis ca fiind meritoriu va modela următorul capitol al relației lor de apărare deja strânse.