Armata va introduce anul acesta aeronava Bell MV-75 și va integra mai multe drone.

Armata SUA își remodelează discret modul în care zboară, luptă și cumpără echipamente noi, iar un avion-fanion sosește cu mult mai devreme decât era planificat.

Liderii de vârf au confirmat că tiltrotorul Bell MV-75 va ajunge la unități operaționale ale Armatei înainte de sfârșitul anului, marcând o ruptură puternică față de ciclul de achiziții tradițional lent al serviciului și legându-se direct de un efort mai amplu de a introduce mai multe drone și sisteme autonome în teren.

Bell MV-75 sosește cu ani înainte de termen

MV-75, cunoscut anterior ca V-280 Valor, este un tiltrotor de generație nouă conceput să înlocuiască sau să completeze părți ale flotei actuale de elicoptere. Tiltrotoarele combină decolarea verticală în stil elicopter cu viteza și raza de acțiune a aeronavelor cu aripă fixă, folosind nacele de motor rotative la vârfurile aripilor.

Șeful Statului Major al Armatei, generalul Randy George, le-a spus militarilor într-un recent „town hall” online că serviciul a depus eforturi considerabile pentru a introduce aeronava în serviciu mai devreme decât se aștepta. Fereastra inițială de introducere se întindea până la începutul anilor 2030. Acum, acest calendar a fost redus dramatic.

Armata se așteaptă ca aeronavele MV-75 să „zboare” în unități până la sfârșitul acestui an, cu ani mai devreme decât se planificase inițial.

Alocările exacte pe unități și numerele nu au fost încă făcute publice, însă primele aeronave vor merge probabil către formațiuni însărcinate cu desfășurare rapidă și manevră pe distanțe mari. Oficialii vor feedback din lumea reală de la echipaje și personalul de mentenanță cât mai repede posibil, în loc să aștepte un program „perfect”, complet maturizat, aflat la un deceniu distanță.

De ce contează MV-75 pentru războiul viitorului

Decizia de a accelera MV-75 reflectă lecții extrase din conflictele curente, în special din Ucraina, unde viteza, dispersia și supraviețuirea în fața dronelor și a armelor de precizie pot decide rezultatele în zile, nu în luni.

Aeronavele tiltrotor oferă mai multe avantaje față de elicopterele convenționale:

• Viteză de croazieră mai mare, reducând timpii de zbor către zone contestate
• Rază de acțiune mai lungă fără realimentare, diminuând presiunea asupra bazelor înaintate vulnerabile
• Manevrabilitate mai bună la altitudine, sprijinind misiuni complexe de asalt aerian și logistică
• Potențial de integrare viitoare a senzorilor avansați și a sistemelor de război electronic

Pentru comandanții de la sol, această combinație aduce opțiuni noi: inserarea trupelor de la distanțe de siguranță, relocarea rapidă a unităților într-un teatru de operații și sprijinirea echipelor mici, dispersate, fără a fi nevoie de hub-uri aeriene mari și statice, ușor de lovit.

Aeronave noi, drone noi: o transformare legată

Introducerea MV-75 nu are loc izolat. Gen. George a descris o transformare mai amplă, centrată pe viteza de adaptare și pe folosirea intensă a sistemelor fără pilot, atât în aer, cât și la sol.

Brigăzile de aviație de luptă sunt restructurate în jurul dronelor mai mari, cunoscute ca Grupurile 3, 4 și 5. Aceste categorii descriu dimensiunea, autonomia și capacitatea de încărcătură utilă, Grupul 5 incluzând drone comparabile cu MQ-9 Reaper.

Brigăzile de aviație ale Armatei sunt reconfigurate pentru a opera nu doar elicoptere și tiltrotoruri, ci și aeronave fără pilot de mari dimensiuni ca mijloace de bază.

În practică, aceasta înseamnă că o brigadă de aviație ar putea asocia MV-75 pilotate cu drone cu autonomie mare, purtând senzori sau armament, zburând înainte pentru a identifica amenințări, a bruia radare sau a lovi ținte înainte ca tiltrotorurile să deplaseze trupele în poziție.

Brigăzi pe roți: impulsul mobilității la sol

Pe lângă schimbările din aer, Armata își remodelează formațiunile de infanterie. Se așteaptă ca fiecare brigadă de luptă de infanterie să se transforme într-o „brigadă mobilă” în următorul an până la 18 luni.

Aceste formațiuni vor fi echipate cu Infantry Squad Vehicle de la GM Defense și cu arme de infanterie de generație nouă. Scopul este creșterea ritmului și a flexibilității, permițând unităților de infanterie să-și schimbe rapid locația, să opereze în elemente mai mici și să complice țintirea de către inamic.

Schimbare	Ce adaugă
Introducerea tiltrotorului MV-75	Asalt aerian mai rapid, transport pe distanțe mai mari, supraviețuire sporită
Brigăzi mobile	Infanterie mai agilă, repoziționare rapidă la sol
Drone mai mari (Grupurile 3–5)	Supraveghere persistentă, lovituri de precizie, opțiuni de război electronic
Arme de grupă de generație nouă	Letalitate și rază mai mari pentru unități mici

Lecții din Ucraina despre războiul cu drone

Gen. George a menționat recenta sa vizită în Ucraina, unde ambele părți au folosit drone la o scară rar întâlnită până acum. Quadcoptere ieftine, muniții rătăcitoare (loitering munitions) și aeronave fără pilot mai mari saturează acum liniile frontului, detectând, lovind și hărțuind forțele non-stop.

Ca răspuns, Armata înființează unități specializate axate pe drone, iar Divizia 10 Munte formează deja un element de luptă dedicat dronelor. Experimente similare sunt așteptate și în alte divizii.

Unitățile viitorului sunt proiectate având în vedere războiul ofensiv cu drone, nu ca o idee secundară, ci ca o caracteristică centrală.

Asta înseamnă mai multă instruire în pilotarea dronelor și tactici anti-dronă, mai multă capabilitate de război electronic și cooperare mai strânsă între infanterie, artilerie, aviație și unități cibernetice. MV-75 ar putea deveni un nod-cheie în această rețea, transportând operatori, piese de schimb și stații de control pe suprafețe întinse.

De la achiziții de sus în jos la adoptarea tehnologiei ghidată de trupe

Una dintre schimbările cele mai izbitoare este cea culturală. George a semnalat că deciziile de achiziție se vor baza mai mult pe feedback direct de la soldați și mai puțin pe planificare îndepărtată, de sus în jos.

În loc să se decidă la Washington ce sisteme sunt „cele mai bune” pe hârtie, Armata plănuiește să ofere unităților echipamente noi devreme și să le întrebe ce funcționează cu adevărat în condiții de teren.

„Voi ar trebui să fiți cei care decideți ce cumpărăm”, le-a spus George soldaților, promițând mai mult input „de jos în sus” asupra noilor tehnologii.

Această abordare este deosebit de relevantă pentru sistemele autonome, unde încrederea utilizatorului și ușurința de folosire pot face sau desface un program. Echipe de ingineri și din industrie sunt așteptate să lucreze alături de operatori în exerciții, ajustând proiectele pe măsură ce unitățile folosesc sistemele în scenarii realiste.

Roboți pe linia de breșare

George a evidențiat un caz de utilizare specific: folosirea roboților pentru operații de breșare, precum curățarea câmpurilor de mine sau a obstacolelor sub foc. Acestea sunt printre cele mai periculoase sarcini în lupta terestră, necesitând tradițional ca trupele să se deplaseze în poziții expuse.

Trimițând mai întâi platforme robotice, posibil în tandem cu echipe livrate de MV-75 și drone deasupra, comandanții speră să reducă pierderile și să accelereze înaintarea prin linii apărate.

Ce înseamnă de fapt dronele din „Grupurile 3, 4 și 5”

Etichetele categoriilor de drone pot părea opace, însă ele determină ce pot face realist unitățile pe câmpul de luptă. În utilizarea militară americană:

• Grupul 3 acoperă drone de dimensiune medie, adesea lansate de pe aerodromuri sau catapulte, folosite pentru recunoaștere pe zeci de kilometri.
• Grupul 4 include drone mai mari și mai grele, capabile să transporte senzori sau armament semnificativ și să rămână în aer multe ore.
• Grupul 5 se referă la cele mai mari aeronave fără pilot, precum MQ-9 Reaper, operând la altitudine mare, cu rază lungă și capacitate importantă de încărcătură utilă.

Integrarea acestora în brigăzile de aviație de luptă înseamnă că piloții și operatorii de drone se antrenează împreună, împart mentenanța și planifică misiunile aeriene ca o singură echipă. Un zbor de tiltrotor poate decola în timp ce drone din Grupul 4 sau 5 urmăresc mișcările inamice, bruiază comunicațiile sau țin armament de precizie în așteptare.

Riscuri și câștiguri ale introducerii accelerate

Aducerea MV-75 mai devreme implică riscuri. Calendarul scurtat poate comprima testarea și poate pune presiune pe logistică. Unitățile pot primi aeronave înainte ca infrastructura de sprijin, stocurile de piese de schimb și fluxurile de instruire să fie pe deplin mature.

Armata pariază că acest compromis merită. Introducerea rapidă înseamnă că piloții, șefii de echipaj și comandanții încep să construiască tactici acum, în loc să aștepte un manual perfect în 2031. Eșecurile și defecțiunile pot fi identificate devreme și remediate în parteneriat cu Bell și alți parteneri din industrie.

Există și efecte de ordin secund. Un tiltrotor modern care sosește alături de brigăzi mai mobile și de integrarea mai puternică a dronelor încurajează o gândire nouă despre proiectarea operațiilor. Planificatorii pot modela scenarii în care unități mici, încărcate tehnologic, se mișcă rapid, sprijinite de roiuri de sisteme fără pilot, în loc să se bazeze pe formațiuni mari și lente.

Pentru soldați, schimbarea se va resimți în programele de instruire, tiparele de dislocare și chiar în traiectoriile de carieră. Operatorii de drone, specialiștii în robotică și membrii echipajelor MV-75 vor fi probabil foarte căutați, pe măsură ce Armata se bazează tot mai mult pe un mix de platforme cu echipaj și fără echipaj pentru războaiele viitoare.