MBDA Germania echipează Skyranger 30 cu racheta DefendAir.

Germany își remodelează acum protecția pe rază scurtă, combinând un sistem mobil cu tun cu o nouă rachetă anti-dronă concepută pentru ținte rapide, care zboară jos. Această mișcare reflectă lecțiile dure din Ucraina și cursa de a proteja trupele și infrastructura de aeronave fără pilot ieftine și disponibile din abundență.

Germania adaugă rachete scutului său mobil anti-dronă

La 5 noiembrie, Comitetul pentru buget al Bundestagului german a aprobat finanțarea pentru o nouă rachetă numită DefendAir. Arma va fi integrată în turelă Skyranger 30 a Rheinmetall, un sistem compact de apărare antiaeriană montat de obicei pe vehicule blindate.

MBDA Deutschland va dezvolta și produce racheta, adaptată pentru vânarea dronelor mici, inclusiv a modelelor agile first-person-view (FPV) folosite pentru lovituri kamikaze. Contractul, semnat la 10 noiembrie cu agenția de achiziții a Germaniei BAAINBw, acoperă dezvoltarea și un lot inițial de producție în valoare de aproximativ 500 milioane €.

DefendAir transformă Skyranger 30 dintr-un sistem de apărare de proximitate bazat doar pe tun într-un interceptor stratificat, extinzând raza sa la câțiva kilometri.

Se preconizează că producția va crește spre sfârșitul deceniului, în paralel cu livrarea planificată a primelor vehicule Skyranger 30 către forțele armate germane.

De la tunul de 30 mm la stratul de rachete: cum schimbă DefendAir Skyranger 30

Skyranger 30 este construit în jurul unui tun automat 30×173 mm și al muniției programabile AHEAD. Aceste proiectile eliberează o rafală controlată de subproiectile direct pe traiectoria țintei, formând un nor letal împotriva dronelor, rachetelor sau aeronavelor la distanță scurtă.

Până acum, tunul a fost nucleul sistemului. DefendAir adaugă un al doilea strat de putere de foc, conceput pentru a intercepta mai devreme, înainte ca amenințările să se apropie prea mult.

Extinderea „bulei” de angajare

Tunul acoperă de obicei o rază de aproximativ 2–3 km, în funcție de condiții și profilul țintei. DefendAir urmărește să împingă distanța efectivă de angajare la circa 5–6 km.

Racheta va avea propriul senzor de ghidare (seeker) și un focos optimizat pentru structuri aeriene mici și fragile, nu pentru ținte grele, blindate. Această adaptare este crucială, deoarece dronele foarte mici sunt greu de lovit și nu necesită încărcături explozive mari pentru a fi neutralizate.

Prin extinderea razei Skyranger, DefendAir le oferă operatorilor mai mult timp de reacție și șansa de a „subția” roiurile de drone înainte ca acestea să satureze stratul final, bazat pe tun.

Turela Skyranger 30 a fost deja proiectată să accepte o interfață pentru lansator, astfel încât modulul de rachete poate fi integrat fără reproiectarea întregului sistem. În funcție de configurație, fiecare turelă ar trebui să transporte între 9 și 12 rachete gata de lansare.

De ce pariază Germania pe mixul tun–rachetă

Decizia nu ține doar de hardware; ea reflectă o schimbare de doctrină. Bundeswehr își dorește un sistem de apărare antiaeriană pe rază scurtă care să poată gestiona atât masa, cât și diversitatea amenințărilor - de la quadcoptere ieftine la drone FPV mai rapide și, potențial, rachete de croazieră la altitudine joasă.

Combinația dintre un tun cu tragere rapidă și o rachetă pe rază scurtă ajută în mai multe moduri:

• Rachetele pot angaja drone mai îndepărtate sau mai agile înainte ca acestea să ajungă la active critice.
• Tunurile cu muniție AHEAD rămân disponibile ca barieră finală de protecție.
• Comandanții pot potrivi efectorul cu ținta, reducând risipa de muniție scumpă.
• Focul stratificat îngreunează saturarea apărării de către roiurile de drone.

Planificatorii germani au urmărit îndeaproape războiul din Ucraina, unde drone de tip comercial și platforme FPV au distrus vehicule, artilerie și chiar sisteme de apărare antiaeriană. Mesajul de pe front este direct: orice breșă în protecția de proximitate va fi exploatată.

Mize industriale și europene în spatele DefendAir

Contractul MBDA Deutschland depășește apărarea națională. Berlinul dorește o soluție anti-dronă autohtonă, exportabilă, care să se încadreze în European Sky Shield Initiative, un proiect multinațional ce urmărește construirea unei rețele stratificate de apărare antiaeriană la nivelul continentului.

Țări precum Austria, Danemarca și Ungaria au selectat deja Skyranger 30. Odată integrat DefendAir, acești clienți ar putea opta pentru o soluție comună de rachete, îmbunătățind interoperabilitatea și simplificând logistica în cadrul NATO și al UE.

Element	Rol în Skyranger 30
Tun AHEAD de 30 mm	Zonă de distrugere pe rază scurtă împotriva dronelor și rachetelor la aproximativ 2–3 km
Racheta DefendAir	Rază extinsă de interceptare până la circa 5–6 km, adaptată pentru drone mici
Turela Skyranger	Platformă integrată de senzori, conducerea focului și lansare pe un șasiu mobil

Din perspectiva industrială, programul DefendAir sprijină furnizorii germani și europeni în tehnologii-cheie: senzori de ghidare, electronica de conducere, focoase și integrarea lansatorului. O familie de rachete scalabilă, modulară, ar putea fi ulterior adaptată pentru amplasamente fixe sau platforme navale.

Berlinul alege o soluție pragmatică, „suficient de bună acum”, orientată către amenințarea dronelor de astăzi, în loc să aștepte ani pentru un sistem rafinat de generație următoare.

Ce ne spune DefendAir despre viitorul războiului cu drone

Graba de a introduce DefendAir evidențiază cât de rapid evoluează războiul cu drone. Sistemele fără pilot mici sunt ieftine, consumabile și ușor de modificat. Apărătorii au nevoie de instrumente flexibile, nu de o singură armă „perfectă”.

Într-un scenariu tipic, un grup de luptă mecanizat aflat în mișcare ar putea fi vizat de un amestec de drone de recunoaștere și muniții FPV „loitering” (care patrulează/staționează în aer). Vehiculele Skyranger 30 echipate cu DefendAir ar putea fi poziționate pentru a proteja posturi de comandă, noduri logistice sau baterii de artilerie.

Pe măsură ce dronele ostile sunt detectate, operatorii ar putea folosi mai întâi rachetele împotriva amenințărilor cele mai rapide sau mai îndepărtate. Pe măsură ce angajarea se restrânge la câțiva kilometri, tunul și muniția AHEAD ar interveni pentru a elimina „rătăciții” sau orice dronă care pătrunde prin inelul exterior.

Puncte forte, limite și instrumente complementare

Niciun sistem singular nu poate garanta un cer închis. DefendAir și Skyranger 30 reprezintă o parte dintr-un mozaic mai larg ce include război electronic, bruiaj, momeli și chiar interceptori cinetici cu cost redus, precum mitraliere grele.

Ies în evidență câteva beneficii și compromisuri:

• Beneficii: timp de reacție crescut, protecție mai bună pentru active de mare valoare și conservarea muniției costisitoare pentru tun.
• Riscuri: stocurile pot fi epuizate rapid în operațiuni susținute, iar drone sofisticate ar putea încerca să bruieze sau să inducă în eroare senzorii rachetelor.
• Atenuare: conectarea unităților Skyranger în rețea cu radare și sisteme de comandă și combinarea lor cu bruiaje „soft-kill” pot complica planificarea atacatorului.

Pentru nespecialiști, câțiva termeni sunt importanți aici. „Apărare antiaeriană pe rază scurtă” se referă la sisteme concepute să contracareze amenințări de obicei în interiorul a câțiva kilometri față de forță, acoperind golul dintre sistemele de rachete cu bătaie lungă și ultimii metri din jurul unui vehicul sau al unei baze. Muniția „AHEAD” descrie proiectile care ejectează un tipar presetat de pelete metalice exact la momentul potrivit pentru a intersecta o țintă, în loc să se bazeze pe o lovire directă.

Conceptul DefendAir se așază exact între aceste două straturi. Este suficient de apropiat pentru a se deplasa odată cu forțele terestre, dar suficient de „lung” ca să reducă amenințările aeriene înainte ca ele să devină un pericol imediat. Pe măsură ce designurile dronelor continuă să se schimbe, acest teren median flexibil va deveni probabil unul dintre cele mai disputate spații în războiul modern.