Cum vrea Franța să întărească industria de apărare a Europei

În acest context, parlamentari francezi au elaborat un plan ambițios pentru a zgudui industria europeană de apărare, cu Parisul proiectat drept principala forță motrice din spatele unei noi generații de tehnologie militară și alianțe industriale.

Miza Franței de a conduce o nouă eră a apărării

Raportul parlamentar, prezentat la Paris, formulează 55 de propuneri pentru remodelarea industriei europene de apărare în următorul deceniu. Mesajul de fond este tranșant: Europa cheltuie mult pe apărare, dar obține prea puțină putere de foc și prea puține descoperiri tehnologice pentru banii investiți.

Franța, cu descurajarea sa nucleară, exporturile globale de armament și mari grupuri de apărare precum Thales, Dassault și Naval Group, vede o oportunitate de a orienta această transformare. Raportul cere ca Parisul să-și folosească greutatea politică la Bruxelles, în NATO și în parteneriatele bilaterale-cheie pentru a promova un ecosistem de apărare-industrial mult mai integrat.

Deputații francezi susțin că Europa trebuie să înceteze să se comporte ca o colecție de piețe naționale fragmentate și să înceapă să acționeze ca o putere de apărare unică, coordonată.

Documentul sprijină un rol mai puternic al programelor și instituțiilor la nivelul UE, nu ca înlocuitor al suveranității naționale, ci ca modalitate de a preveni duplicarea, de a reduce costurile și de a livra mai rapid echipamente avansate.

Sprijinirea propriilor campioni tehnologici ai Europei

O preocupare centrală străbate raportul: Europa rămâne în urmă la tehnologii de apărare dominate de actori americani, de la sisteme de comandă bazate pe IA până la platforme de date pentru câmpul de luptă și drone autonome.

Legiuitorii indică firme precum Anduril sau Palantir drept exemple de companii agile, orientate spre software, pe care Europa nu a reușit să le creeze sau să le dezvolte. Ei avertizează că o dependență prea mare de tehnologia străină poate aduce riscuri strategice, de la întreruperi de aprovizionare până la presiuni politice legate de regulile de export.

Crearea unui teren de joc mai prietenos pentru inovatori

Pentru a schimba direcția, raportul cere un mediu mai favorabil pentru start-up-uri și inovatori de talie medie care lucrează la tehnologii cu dublă utilizare, precum IA, cuantică, cyber sau senzori avansați. Astăzi, multe dintre aceste firme ezită să intre în contracte militare, fie din motive de reputație, fie din cauza regulilor de achiziție opace.

Deputații francezi vor ca acest lucru să se schimbe prin:

• proceduri de achiziții simplificate și mai rapide pentru proiecte inovatoare
• finanțare în stadiu incipient dedicată tehnologiilor de apărare cu risc mare și câștig potențial ridicat
• vizibilitate pe termen mai lung asupra contractelor, pentru a permite companiilor să se extindă
• cadre de export mai clare la nivelul UE, pentru a liniști investitorii

Obiectivul este identificarea timpurie a companiilor promițătoare, înainte ca acestea să fie cumpărate de grupuri străine sau forțate să-și mute focusul către piețe din afara Europei.

Parisului i se cere să împingă Bruxelles-ul să extindă programe precum Fondul European de Apărare și să copieze unele caracteristici ale US Defence Innovation Unit, care conectează rapid companiile tech cu nevoile militare.

Bani, piețe și un „colbertism” modernizat

Finanțarea este descrisă drept principalul blocaj. Spre deosebire de SUA, Europa nu dispune de piețe de capital pentru apărare profunde și unificate. Băncile și fondurile evită adesea sectorul apărării, iar bugetele naționale rămân sub presiune.

Raportul sugerează folosirea mai agresivă a instrumentelor financiare europene pentru a sprijini programe transfrontaliere și consolidarea industrială. Aceasta ar putea însemna garanții UE mai mari pentru proiecte mari, reguli de investiții mai flexibile și instrumente noi axate pe sisteme de generație următoare, de la arme hipersonice la supraveghere spațială.

Campioni susținuți de stat, cu o nuanță de secol XXI

Una dintre ideile mai încărcate politic este ceea ce autorii numesc o formă de „colbertism actualizat” – o referire la tradiția istorică franceză a politicilor industriale sprijinite de stat.

În această abordare, guvernelor și instituțiilor UE li s-ar permite, ba chiar li s-ar încuraja, să ofere sprijin țintit unui număr restrâns de firme strategice. Logica este că un peisaj fragmentat de jucători naționali de dimensiune medie are puține șanse în fața giganților americani sau chinezi în domenii precum constelațiile de sateliți, cloud-ul securizat sau sistemele de comandă bazate pe IA.

Sprijinul public selectiv ar urmări să transforme companii europene promițătoare în competitori globali autentici, menținând totodată concurența vie în alte segmente.

Un astfel de sprijin ar putea lua forma unor participații la capital, contracte preferențiale, garanții de împrumut sau fonduri comune UE–naționale dedicate tehnologiilor strategice.

Alianțe noi, licențiere și linii de producție comune

Dincolo de bani, raportul subliniază o realitate industrială de bază: Europa folosește prea multe modele diferite de tancuri, avioane de luptă și vehicule blindate, adesea produse în volume mici. Acest lucru fragmentează cererea, crește costurile și complică logistica pe câmpul de luptă.

Deputații francezi propun o planificare mai coordonată a nevoilor militare, pornind de la cei mai apropiați parteneri ai Franței, precum Germania, Italia, Spania și Polonia. Obiectivul este convergența către mai puține platforme și linii de producție mai puternice, pe termen lung.

Producerea echipamentelor franceze în alte fabrici europene

O recomandare notabilă este extinderea producției sub licență, în alte țări UE, a echipamentelor proiectate în Franța. În loc să exporte sisteme finite, grupurile franceze ar împărtăși proiectele și drepturile de fabricație cu parteneri locali.

Acest model, deja folosit în programe aerospațiale și de rachete, ar putea fi extins la sisteme terestre, drone și proiecte navale. Raportul susține că această licențiere ar:

• aprofunda legăturile industriale și dependența reciprocă între aliați
• crește sprijinul politic pentru programele comune în parlamentele naționale
• construi o bază de aprovizionare mai rezilientă în mai multe țări
• face echipamentele fabricate în Europa mai atractive pentru clienții de export

Pentru a susține acest lucru, legiuitorii cer reguli simplificate privind licențele de export, transferurile de tehnologie și proprietatea intelectuală în interiorul UE.

Mobilizarea economiilor private pentru apărare

Dincolo de guverne și fonduri UE, raportul vede economiile private drept o resursă în mare parte neexploatată. În țări precum Franța și Germania, gospodăriile dețin trilioane de euro în asigurări de viață, produse de pensii și fonduri de investiții.

Sursa capitalului	Rol potențial în apărare
Bugete publice	Finanțare de bază pentru achiziții și programe de cercetare-dezvoltare
Instrumente financiare UE	Proiecte transfrontaliere, garanții, finanțare de tip seed pentru inițiative comune
Economii și fonduri private	Finanțare pe termen lung prin acțiuni și obligațiuni pentru extinderea industrială

Deputații sugerează crearea unor vehicule de investiții dedicate „apărării și securității”, cu cadre ESG (mediu, social, guvernanță) stricte, pentru a liniști economisitorii și investitorii instituționali preocupați de riscurile reputaționale. Scopul nu este transformarea fiecărui investitor de retail într-un susținător al industriei armamentului, ci deschiderea unui canal clar reglementat pentru cei care acceptă raționamentul strategic.

Prin direcționarea chiar și a unei mici părți din averea privată a Europei către apărare, legiuitorii cred că sectorul ar putea câștiga capital stabil, pe termen lung, pentru fabrici, centre de cercetare-dezvoltare și lanțuri de aprovizionare.

Ce ar putea însemna asta în teren

Dacă Parisul reușește să adune suficienți parteneri în jurul acestei agende, peisajul apărării europene ar putea arăta cu totul altfel peste zece ani. Programe mai puține, dar mai mari, ar lega mai multe națiuni. Sistemele bazate pe software ar fi actualizate mai des, imitând sectorul tech, nu ciclurile lente ale achizițiilor tradiționale de armament. Start-up-urile care lucrează la IA, robotică sau instrumente cyber ar avea căi mai clare către clienții militari.

În practică, asta ar putea însemna o flotă comună de drone fabricate în Europa, produse sub licență în mai multe țări, folosind standarde software comune. Sau o platformă comună de date pentru forțele europene, construită de un nou campion IA, care a crescut cu sprijin timpuriu din fonduri UE și naționale.

Termeni-cheie și linii de ruptură de urmărit

O parte din limbajul raportului francez indică dezbateri sensibile care probabil se vor intensifica.

• Autonomie strategică: ideea că Europa ar trebui să se poată apăra și să-și poată aproviziona propriile forțe chiar dacă sprijinul SUA devine incert.
• Tehnologii cu dublă utilizare: inovații care pot servi atât scopuri civile, cât și militare, precum sateliți, instrumente cyber sau sisteme IA.
• Consolidare: fuziunea sau cooperarea profundă a firmelor de apărare peste granițe, care poate declanșa temeri legate de pierderea locurilor de muncă sau de pierderea controlului.

Există și riscuri: rivalități naționale privind cine găzduiește fabrici, temeri de depășire a atribuțiilor UE și preocupări etice legate de direcționarea mai multor bani publici și privați către arme. Pentru Franța, o împingere prea dură ar putea reînvia vechi acuzații de naționalism industrial; o mișcare prea lentă ar putea lăsa industria europeană și mai mult în urma competitorilor globali.

Totuși, raportul reflectă o schimbare mai amplă de dispoziție pe continent. Odată cu revenirea securității în vârful agendei politice, întrebarea nu mai este dacă Europa ar trebui să-și întărească industria de apărare, ci cât de repede se poate organiza - și dacă Franța poate conduce cu adevărat fără să-și înstrăineze partenerii de care are nevoie.