Pentagonul a început căutarea lansatoarelor de containere încărcate cu drone.

SUA își accelerează discret eforturile pentru a rezolva o problemă simplă, dar brutală: cum să lanseze drone în numere cu adevărat uriașe.

După ani în care a cumpărat tot mai multe aeronave fără pilot, planificatorii Pentagonului au ajuns acum la un blocaj. Operatorii umani nu pot lansa, recupera și reîncărca dronele suficient de repede - sau suficient de sigur - pentru a atinge scara de luptă pe care o anticipează în războaiele viitoare. Răspunsul pe care îl urmăresc acum pare surprinzător de familiar: containere de transport aparent inofensive, îndesate cu drone autonome, care pot fi lăsate aproape oriunde și pornite ca un automat de vânzare pentru puterea aeriană.

Pentagonul pornește vânătoarea pentru sisteme containerizate „dronă-în-cutie”

Defense Innovation Unit (DIU) din cadrul Pentagonului a lansat un nou demers pentru ceea ce numește Containerized Autonomous Drone Delivery System (CADDS). Numele sună plictisitor. Ambiția nu este.

Armata SUA vrea lansatoare în containere care pot stoca, lansa, recupera și reînarma un număr mare de drone cu aproape nicio intervenție umană.

Anunțul DIU descrie o „provocare de masă robotică”: astăzi, cele mai multe drone încă folosesc un model de tip „un operator per aeronavă”. Un soldat pregătește drona, o lansează, monitorizează misiunea, apoi o recuperează și o reconfigurează. Sistemul acesta a fost acceptabil pentru războaie mici de contrainsurgență. Se prăbușește complet atunci când comandanții vor sute sau mii de drone în aer simultan deasupra unui câmp de luptă contestat.

CADDS este conceput să rupă această relație, automatizând tot ce se întâmplă între misiuni. Oamenii ar spune sistemului ce efect își doresc. Containerul ar face restul.

Ce vrea de fapt Pentagonul ca aceste containere să facă

DIU nu a specificat un model anume de dronă sau o capacitate exactă, în mod deliberat. Armata se așteaptă să folosească un amestec de sisteme mici fără pilot de la furnizori diferiți, plus platforme dezvoltate de guvern. Containerul trebuie să fie nodul universal care le gestionează pe toate.

CADDS trebuie să gestioneze „amestecuri omogene și eterogene” de drone dirijate de guvern, funcționând atât pe uscat, cât și pe mare, noaptea sau ziua, pe vreme rea.

Lista de cerințe a Pentagonului pentru CADDS include solicitări foarte concrete:

• Transportabil cu vehicule militare sau comerciale standard, pe uscat, pe mare sau pe calea aerului.
• Instalare și demontare rapidă, măsurată în minute, nu în ore.
• Operare de către un echipaj mic, ideal două persoane sau mai puțin.
• Stocare, lansare, recuperare și reconfigurare automatizate ale dronelor în interiorul containerului.
• Capacitatea de a sta inactiv perioade lungi, apoi de a se activa și lansa la comandă.
• Suport atât pentru decizii supravegheate de om, cât și pentru decizii cu „om în buclă” (human-in-the-loop).

Ultimul punct este esențial. Pentagonul nu cere roboți ucigași complet independenți. Vrea un sistem care să automatizeze munca mecanică de rutină, păstrând totodată oamenii implicați în deciziile de misiune și în acțiunile letale.

De ce lansatoarele în containere de transport sunt brusc „la modă”

Lansatoarele containerizate pentru rachete și drone nu sunt noi. Ce s-a schimbat este scara și sofisticarea a ceea ce vor acum armatele ca aceste cutii să facă.

Companii din SUA, Europa și Asia au deja în serviciu sisteme în containere care pur și simplu lansează muniții rătăcitoare (loitering munitions) sau drone kamikaze. Iranul folosește containere montate pe camioane pentru a lansa dronele sale de atac unidirecțional din seria Shahed. Firme japoneze și germane au prezentat concepte care pot găzdui zeci de drone de atac într-o cutie care, de la distanță, arată ca un container obișnuit de marfă.

Majoritatea lansatoarelor existente în containere sunt, în esență, niște magazine mari: trag o dată, poate de câteva ori, dar nu „prind” și nu reîncarcă dronele.

Viziunea DIU merge mai departe. CADDS este așteptat nu doar să lanseze, ci și să recupereze dronele și să le pregătească pentru o nouă ieșire. Asta înseamnă încărcare integrată (sau realimentare), diagnosticare, transfer de date și, posibil, înlocuirea automată a unor piese simple precum elicele sau modulele de sarcină utilă.

Inspirație comercială din dronele de divertisment

Interesant este că unele dintre cele mai avansate concepte „dronă-în-cutie” vin din afara apărării. Compania chineză DAMODA a demonstrat deja un container de transport care poate desfășura, recupera și reîncărca automat mii de quadcoptere mici pentru spectacole de lumini. Un singur operator poate declanșa un spectacol complex, sincronizat, cu o singură comandă.

Sistemul DAMODA este construit pentru divertisment, dar demonstrează că desfășurarea la scară mare, „cu un singur click”, a dronelor dintr-un container este fezabilă tehnic.

Spectacolele companiei sunt strict regizate și locale, nu concepute să facă față bruiajului, țintirii dinamice sau razelor lungi. Totuși, ingineria se suprapune cu ce vrea Pentagonul: manipularea în masă a multor drone mici, cu efort uman minim. Planificatorii militari urmăresc atent aceste sisteme civile, măcar ca o fereastră spre ce s-ar putea adapta în medii mai dure.

De la lansatoare camuflate pe camioane la hub-uri autonome de drone

Atractivitatea lansatoarelor în containere nu ține doar de eficiență. Ține și de camuflaj și supraviețuire. O cutie de oțel pe o platformă de camion, într-un vagon de tren sau pe puntea unei nave se poate amesteca ușor în traficul comercial sau în aglomerația portuară.

Conflictele recente au arătat cât de perturbator poate fi acest lucru. Forțele ucrainene ar fi folosit lansatoare ascunse pe semiremorci civile pentru a trimite mai multe drone împotriva bazelor aeriene rusești, o campanie cunoscută ca Operațiunea Spiderweb. După lansare, unele dintre acele remorci ar fi fost menționate ca auto-distrugându-se pentru a evita capturarea, subliniind atât secretul, cât și caracterul consumabil al unor astfel de sisteme.

În conflictele viitoare, orice container pe o navă, tren sau camion ar putea fi, plauzibil, un arsenal mobil de drone, nu un teanc de bunuri de consum.

Efortul CADDS al Pentagonului este mai deschis și mai ambițios. Oficialii își imaginează containere care acționează ca hub-uri semi-permanente pentru operații cu drone pe o regiune largă, nu doar ca rafturi de lansare de unică folosință. O singură cutie ar putea susține culegere de informații, releu de comunicații, atac electronic și lovituri de precizie, în funcție de amestecul de drone pe care îl transportă.

Un container, multe misiuni

Fiindcă sistemul este menit să gestioneze drone „eterogene”, o singură unitate CADDS ar putea include:

• Quadcoptere mici pentru recunoaștere la distanță mică deasupra tranșeelor sau clădirilor.
• Drone cu aripă fixă pentru supraveghere de durată lungă sau identificarea țintelor.
• Muniții rătăcitoare pentru misiuni de atac unidirecțional.
• Drone specializate care transportă bruiaje sau relee de comunicații.

Fiecare tip ar avea o sarcină îngustă. Nicio dronă nu trebuie să le facă pe toate. Această abordare reduce costurile, scade complexitatea pe fiecare aeronavă și crește reziliența: pierderea câtorva drone ieftine contează mai puțin când restul roiului poate continua să lucreze.

Cum roiurile și containerele schimbă câmpul de luptă

Roiurile de drone sunt deja o durere de cap pentru apărători. Chiar și atacuri masate relativ simple pot copleși apărările aeriene tradiționale, proiectate să doboare câteva ținte de mare valoare, nu zeci de intruși ieftini.

Containerele automatizate le permit comandanților să genereze efecte „masate” continue sau bruște cu foarte puțină forță de muncă suplimentară, întinzând apărarea până la punctul de rupere.

Se așteaptă ca roiurile viitoare să capete mult mai multă autonomie prin progrese în inteligența artificială și în învățarea automată. Asta include recunoașterea automată a țintelor, planificarea rutelor și comportamentul colaborativ, în care dronele împărtășesc informații și își adaptează traiectoriile fără să aștepte instrucțiuni umane.

Apărătorii răspund cu război electronic și arme cu microunde de mare putere, care pot perturba sau „prăji” grupuri de drone. Aceste instrumente sunt promițătoare, dar au limite. Microundele de mare putere tind să aibă fascicule scurte și direcționale. Războiul electronic poate fi mai puțin eficient împotriva dronelor care navighează folosind sisteme inerțiale și hărți preîncărcate, în loc de GPS sau legături radio.

În acest context, o rețea de unități CADDS răspândite pe uscat și pe mare ar oferi forțelor SUA o modalitate de a satura repetat zone critice, forțând adversarii să-și împartă apărarea și să expună emițătoare de mare valoare de fiecare dată când reacționează.

Cum ar putea fi folosit CADDS, în practică, pe teren

Imaginați-vă un scenariu maritim. O navă militară se apropie de o strâmtoare tensionată, transportând mai multe sisteme containerizate prinse cu bolțuri pe punte. Înainte de a intra în zona cu cel mai mare risc, descarcă câteva containere pe nave de suprafață mici fără echipaj sau pe barje. Aceste nave se deplasează înainte, aruncă ancora și acționează ca „cuiburi” avansate de drone.

Din aceste cutii, dronele de recunoaștere se împrăștie pentru a cartografia radarele și pozițiile de rachete ale inamicului. Urmează dronele de bruiaj, vizând frecvențe-cheie. Dacă izbucnește conflictul, munițiile rătăcitoare curg din aceleași containere către ținte marcate anterior. Pe tot parcursul, este nevoie doar de câțiva marinari pentru a supraveghea și autoriza acțiunile, nu de un echipaj mare de punte de zbor.

O campanie terestră ar putea arăta similar. Containerele ar fi transportate pe calea aerului sau cu camioane către poziții ascunse, apoi activate pentru a oferi „bule” de supraveghere 24/7 deasupra unităților care înaintează. Când forțele se mută mai departe, containerele sunt închise, încărcate și redeployate în câteva minute.

Termeni-cheie și concepte care merită clarificate

Termen	Semnificație
Lansator containerizat	Un sistem de lansare și suport integrat într-un container de tip marfă standard, care poate fi mutat cu camionul, nava, trenul sau avionul.
Roi (swarm)	Un grup coordonat de drone care își împart sarcini și informații, operând adesea semi-autonom către un obiectiv comun.
Operator în buclă (operator in the loop)	Omul aprobă direct acțiuni-cheie, precum angajarea țintei, chiar dacă sistemul le sugerează.
Operator pe buclă (operator on the loop)	Omul supraveghează comportamentul general și poate interveni, dar sistemul execută majoritatea acțiunilor singur, conform unor reguli prestabilite.

Aceste distincții modelează cât de departe poate merge CADDS. Forțele occidentale sunt sub presiune politică și legală să păstreze oamenii implicați în mod semnificativ în deciziile letale, chiar în timp ce se bazează puternic pe automatizare pentru a gestiona scara și viteza. Această tensiune va defini cum sunt programate astfel de containere și cine are voie să le controleze.

Riscuri, dinamică de cursă a înarmărilor și efecte secundare civile

Hub-urile containerizate de drone aduc riscuri serioase alături de avantaje evidente pe câmpul de luptă. Cel mai evident este escaladarea unei curse a înarmărilor în putere aeriană ieftină și ușor distribuibilă. Odată ce SUA introduc astfel de sisteme, rivalii vor răspunde probabil cu propriile containere sau prin țintirea containerelor civile de transport din suspiciune.

Există și problema tehnologiei cu dublă utilizare. „Docurile de drone” civile pentru livrări de colete sau inspecția infrastructurii se răspândesc rapid în orașe și situri industriale. Multe împărtășesc funcții de bază cu CADDS la o scară mai mică: încărcare automată, protecție la mediu, tasking de la distanță. Separarea instalațiilor benigne de cele militare va deveni mai dificilă, mai ales când potențiali adversari estompează deliberat această linie.

Planificatorii de scenarii se tem deja de porturi sau hub-uri logistice pline de containere cu utilizare mixtă. Unele pot conține bunuri de consum. Altele ar putea ascunde roiuri de drone mici de atac sau platforme de recunoaștere. Într-o criză, forțele ar putea simți presiunea să lovească preventiv orice ar putea fi un lansator, cu consecințe umanitare și legale evidente.

Pe acest fundal, impulsul Pentagonului pentru CADDS este atât un sprint tehnologic, cât și o provocare de politică. Armata vede un decalaj dur între numărul de drone pe care se așteaptă să-l pună în serviciu și capacitatea sa actuală de a le folosi la scară. Lansatoarele containerizate pline cu sisteme autonome sunt una dintre puținele idei care promit să închidă rapid acest decalaj, în timp ce se potrivesc perfect pe aceleași camioane, nave și aeronave care mută comerțul global în fiecare zi.