India testează un combustor scramjet pentru programul său de rachete hipersonice.

Succesul unui test la sol al unui combustor scramjet la scară completă, anunțat de establishmentul de apărare al Indiei, semnalează că New Delhi maturizează constant tehnologiile necesare pentru viitoare rachete de croazieră hipersonice capabile să zboare cu peste de cinci ori viteza sunetului.

Ultima mișcare a Indiei în cursa hipersonică

Defence Research & Development Laboratory (DRDL) din Hyderabad a desfășurat un test de lungă durată al unui „Combustor Scramjet la Scară Completă, Răcit Activ” în cadrul facilității sale Scramjet Connect Pipe Test (SCPT). Testul a durat peste 12 minute, o perioadă neobișnuit de lungă pentru acest tip de încercare cu energie ridicată, și a fost folosit pentru a verifica modul în care se comportă combustorul în condiții susținute, realiste de operare.

Testul de 12 minute este descris de oficialii indieni drept un reper în efortul țării de a introduce în dotare rachete de croazieră hipersonice.

Atât hardware-ul combustorului, cât și instalația de test au fost proiectate de DRDL, parte a Defence Research and Development Organisation (DRDO) a Indiei, cu sprijinul partenerilor industriali interni. Colaborarea evidențiază o încercare deliberată de a construi o bază industrială în jurul tehnologiilor hipersonice, în loc să se bazeze exclusiv pe laboratoarele guvernamentale.

Ce este, mai exact, un combustor scramjet?

Scramjet înseamnă „supersonic combustion ramjet” (ramjet cu ardere supersonică). În acest tip de motor, aerul care intră prin priză nu încetinește niciodată până la viteze subsonice. Combustibilul trebuie injectat, amestecat și ars într-un flux de aer supersonic, în milisecunde, fără a „îneca” (choke) motorul. Acea zonă de ardere este combustorul pe care India tocmai l-a testat.

Eticheta „răcit activ” indică una dintre cele mai dificile probleme de inginerie. La viteze hipersonice, suprafețele expuse curentului de aer sunt supuse unei încălziri extreme. Temperaturile pe pereții interiori pot urca mult peste punctul de topire al metalelor obișnuite.

Răcirea activă înseamnă că suprafețele interne ale motorului sunt menținute în limite sigure folosind un agent de răcire în circulație, adesea chiar combustibilul trecut prin canale care absorb căldura înainte de ardere.

Testarea unui astfel de combustor la scară completă, timp de peste 12 minute, oferă inginerilor date despre:

• Cât de uniform arde combustibilul în condiții hipersonice susținute
• Dacă canalele de răcire și materialele pot rezista la încălzire prelungită
• Integritatea structurală sub sarcini combinate termice și de presiune
• Cum răspunde motorul la reglaj (throttling) sau la schimbări ale condițiilor de zbor simulate

De ce contează rachetele hipersonice pentru New Delhi

India vede rachetele de croazieră hipersonice ca o modalitate de a adăuga în arsenal o opțiune de lovire rapidă, la altitudine joasă și manevrabilă. Spre deosebire de rachetele balistice, care urmează arcuri previzibile mult deasupra atmosferei, rachetele de croazieră hipersonice sunt concepute să zboare mult mai aproape de sol, efectuând schimbări rapide de traiectorie.

La viteze peste Mach 5, o rachetă de croazieră hipersonică bine pilotată ar putea reduce timpii de reacție ai apărătorilor de la minute la secunde, oferind totodată o traiectorie sinuoasă, greu de urmărit pentru radare și interceptoare.

Planificatorii din New Delhi cred că astfel de sisteme ar putea complica rețelele de apărare aeriană și antirachetă ale oricărui adversar în întreaga regiune Asia–Pacific. De asemenea, le văd ca pe o cale de a ține pasul cu progresele Chinei, Rusiei și Statelor Unite, toate investind masiv în arme hipersonice.

Continuarea unor încercări hipersonice anterioare

Noul test al combustorului nu apare din senin. El urmează unei serii de experimente la sol și în zbor pe care India le-a desfășurat în ultimii ani ca parte a unei foi de parcurs hipersonice mai ample.

Unul dintre eforturile mai cunoscute este o armă denumită Extended Trajectory Long Duration Hypersonic Cruise Missile. Surse indiene afirmă că această rachetă este proiectată să atingă aproximativ Mach 8, adică circa 9.875 kilometri pe oră (6.140 mph), cu o rază de acțiune de aproximativ 1.500 kilometri (932 mile). Folosește un scramjet cu admisie de aer, care se bazează pe oxigenul din atmosferă în loc să transporte rezervoare grele de oxidant.

Parametru	Rachetă de croazieră hipersonică cu traiectorie extinsă (raportat)
Viteză maximă	Până la Mach 8
Rază de acțiune	~1.500 km (932 mile)
Propulsie	Motor scramjet cu admisie de aer
Profil de zbor	Croazieră hipersonică de durată în atmosferă

Primul test de zbor raportat al unei rachete hipersonice indiene a avut loc la sfârșitul anului 2024, cu lansare de pe Insula Abdul Kalam, în largul coastei estice a Indiei, în Golful Bengal. Acea lansare a fost privită pe scară largă ca un demonstrator tehnologic, menit să colecteze date despre aerodinamică, sarcini termice, ghidaj și comportamentul scramjetului în zbor real.

În interiorul testului la sol de 12 minute

Testarea la sol în facilitatea SCPT permite DRDL să simuleze condițiile pe care un scramjet le-ar întâlni în timpul zborului atmosferic, fără a risca un vehicul prototip costisitor. În secvențe strict controlate, aerul de înaltă presiune este alimentat în combustor, în timp ce combustibilul este injectat și aprins. Senzorii urmăresc apoi presiunea, temperatura, vibrațiile și stabilitatea flăcării de-a lungul motorului.

Rularea continuă a unui combustor scramjet la scară completă timp de peste 12 minute sugerează că India trece de la experimente de scurtă durată la teste care imită durate de misiune operaționale.

Testul lung le oferă inginerilor șansa de a identifica probleme graduale care apar doar în timp, precum fisuri care se dezvoltă lent, oboseala materialelor sau schimbări subtile ale performanței răcirii. Aceste moduri de avarie sunt greu de surprins în teste care durează doar câteva secunde.

Context strategic în Asia–Pacific

Peisajul de securitate Asia–Pacific este modelat tot mai mult de programe avansate de rachete. China introduce și demonstrează vehicule planor hipersonice, în timp ce Rusia s-a lăudat cu sisteme hipersonice operaționale precum Kinzhal și Avangard. Statele Unite se grăbesc să introducă propriile arme hipersonice convenționale pentru teatrul Indo–Pacific.

Testele continue ale Indiei adaugă un nou strat acestei competiții regionale. Pentru New Delhi, hipersonicele se leagă de eforturi mai largi de a proiecta o descurajare credibilă, în special de-a lungul frontierelor contestate și al principalelor rute maritime din Oceanul Indian și Pacificul de Vest.

În același timp, aceste progrese ridică întrebări privind apărarea. Interceptarea unui proiectil cu viteză mare, altitudine joasă și manevrabil este mult mai dificilă decât doborârea unei rachete balistice tradiționale care urmează o traiectorie previzibilă. Această dinamică alimentează deja cercetarea în noi senzori, urmărire bazată în spațiu și arme cu energie dirijată.

Cum ar putea funcționa o misiune hipersonică

O misiune tipică a unei rachete de croazieră hipersonice ar implica mai multe faze. Un booster cu rachetă convențională sau un avion ar accelera mai întâi vehiculul până la viteze supersonice mari și altitudini la care scramjetul poate fi aprins. Odată ce scramjetul preia propulsia, boosterul este de obicei abandonat, iar racheta continuă în regim cu admisie de aer.

În această fază, racheta ar:

• Croaziera la altitudini care echilibrează aer suficient de dens pentru motor cu rezistență aerodinamică redusă
• Manevra lateral și vertical pentru a complica interceptarea
• Schimba date cu sistemele de ghidaj pentru a rămâne pe traiectorie sau pentru a reținti
• Gestiona încălzirea extremă la vârf, muchii de atac și componentele motorului

Aproape de țintă, vehiculul ar putea lovi direct la viteză hipersonică sau ar putea elibera un focos ghidat separat. Întregul zbor ar putea dura doar câteva minute pe câteva sute de kilometri, comprimând timpii de decizie pentru orice apărător.

Termeni-cheie și riscuri din spatele tehnologiei

Două expresii apar frecvent în discuțiile despre aceste programe: „numărul Mach” și „regimul hipersonic”. Numărul Mach este pur și simplu un raport între viteză și viteza locală a sunetului. Mach 5 înseamnă de cinci ori viteza sunetului la o anumită altitudine și temperatură. Regimul hipersonic începe, în general, la Mach 5, unde curgerea aerului se comportă diferit, iar încălzirea crește brusc din cauza undelor de șoc și a compresiei.

Aceste efecte fizice generează atât atracția, cât și riscul armelor hipersonice. Viteza mare permite opțiuni de lovire rapidă și pătrundere adâncă în spațiul aerian apărat. În același timp, tehnologia este neiertătoare. Erori mici de proiectare pot produce avarii catastrofale, iar marja dintre operare sigură și deteriorare structurală poate fi subțire.

Programele hipersonice cer nu doar motoare puternice, ci materiale robuste, ghidaj precis și sisteme de răcire excepțional de fiabile.

Există și riscuri strategice. Rachetele mai rapide reduc timpul disponibil liderilor politici pentru a evalua alarmele, ceea ce poate crește șansa de calcul greșit sau escaladare neintenționată într-o criză. Statele care urmăresc aceste sisteme se confruntă cu presiunea de a asocia progresul tehnic cu noi forme de dialog privind controlul armamentelor și instrumente de management al crizelor.

Ce urmează pentru impulsul hipersonic al Indiei

După un test reușit al combustorului, inginerii vor rafina de obicei proiectarea, vor actualiza modelele pe calculator și vor avansa către teste integrate ale motorului în configurații mai complexe. Încercările viitoare ar putea implica unități complete de propulsie scramjet montate pe vehicule de zbor, cu campanii de testare etapizate pentru a extinde treptat viteza, altitudinea și raza de acțiune.

În paralel, este probabil să continue lucrul la algoritmi de ghidaj, navigație și control adaptați zborului hipersonic, precum și la integrarea focosului și alegerea platformelor. Indiferent dacă va fi lansată de pe uscat, mare sau din aer, racheta finală va trebui să se integreze în doctrina și structura de comandă mai largă a Indiei.

Deocamdată, testul de 12 minute al combustorului reprezintă o piesă tangibilă din acest puzzle. Arată că ecuațiile teoretice și prototipurile timpurii evoluează în hardware capabil să suporte mediul feroce asociat vitezei hipersonice.