Firma franceză Alta Ares a testat drona interceptor Black Bird în condiții de frig extrem.

Far de liniile frontului din Ucraina, start-up-ul francez Alta Ares și-a testat discret cea mai nouă dronă interceptoare în condiții dure de iarnă, în Estonia, sperând să ofere NATO un nou răspuns la aeronavele kamikaze rusești de generație următoare.

Black Bird: un nou interceptor pentru un câmp de luptă mai rapid

Alta Ares, fondată la începutul anului 2024, dezvoltă sisteme capabile să doboare drone ostile înainte ca acestea să-și atingă țintele. Cel mai nou proiect al său, Black Bird, este un interceptor mic, propulsat de un motor cu reacție, conceput să urmărească și să distrugă drone kamikaze rapide pe care apărările actuale se chinuie să le prindă.

Nevoia vine dintr-o schimbare de pe partea rusă. Forțele Moscovei au folosit deja luni de zile drone Shahed, redenumite local Geran, împotriva orașelor și infrastructurii ucrainene. Acum introduc Geran‑5, despre care se spune că derivă din drona iraniană Karrar și este propulsat de un turbojet chinezesc JT80, cu viteze revendicate în jurul a 800 km/h.

Black Bird este răspunsul Alta Ares la un nou val de drone kamikaze care sunt mai rapide, mai greu de urmărit și mai greu de doborât.

Alta Ares vrea ca Black Bird să intercepteze aceste amenințări în ultima porțiune a zborului lor, cu doar câteva minute înainte de impact, când tunurile sau rachetele de la sol pot fi prea lente sau prea scumpe de folosit.

Din tranșeele Ucrainei până la validarea NATO

Înainte de Black Bird, Alta Ares și-a făcut un nume cu un „dom tactic de protecție” anti-dronă, stratificat, deja folosit în Ucraina. Sistemul combină mai multe tehnologii:

• Pixel Lock, un algoritm de inteligență artificială dezvoltat de Alta Ares
• radare tactice de la compania franceză Thales și firma americană Echodyne
• o platformă de fuziune a datelor construită de start-up-ul american Picogrid
• drone interceptoare X‑Wing (cunoscute și ca Bagnet), de proiectare ucraineană

În octombrie, după teste la poligonul de încercări pentru rachete al DGA din Biscarrosse (Franța), NATO a validat această configurație integrată. Pe câmpul de luptă din Ucraina, se raportează că ar fi doborât drone rusești Shahed cu o rată de distrugere revendicată de circa 70%.

Pixel Lock identifică, urmărește și ajută la neutralizarea amenințărilor cu intervenție umană minimă, reducând timpii de reacție și costul per interceptare.

Alta Ares susține că sistemul său poate distruge drone de tip Shahed pentru mai puțin decât costul estimat de 60.000 de dolari al fiecărei arme care intră. Această ecuație a costurilor contează, pe măsură ce ambele părți lansează un număr tot mai mare de aeronave ieftine, consumabile, către infrastructura critică.

De ce contează testele în frig extrem din Estonia

Pentru a rămâne credibilă pentru NATO, drona Black Bird trebuie să funcționeze nu doar deasupra Ucrainei, ci și de-a lungul flancului nordic al alianței, unde iarna poate fi la fel de mortală ca orice rachetă. De aceea Alta Ares și-a dus prototipul în Estonia pentru teste în vreme aspră, susținute de Forțele de Apărare ale Estoniei.

În timpul campaniei de testare, Black Bird a efectuat trei zboruri consecutive descrise ca reușite de companie. Drona a atins viteze de aproximativ 450 km/h, operând la temperaturi de –17°C la sol și –25°C la altitudine.

A zbura o dronă turbojet compactă la 450 km/h în aer de –25°C este mai puțin un truc de PR și mai mult un test de stres pentru motoare, senzori și legături de date.

Aerul rece poate fi o binecuvântare amestecată pentru motoarele cu turbină: aerul mai dens poate ajuta tracțiunea, dar givrajul, fragilizarea materialelor și combustibilul mai vâscos pot paraliza performanța. Directorul general al Alta Ares, Hadrien Canter, a subliniat că frigul extrem introduce provocări semnificative pentru motoarele cu turbină și sistemele lor de suport.

Prin finalizarea zborurilor fără probleme majore, compania afirmă că a demonstrat că interceptorul și ecosistemul său de sprijin sunt suficient de mature pentru operații în unele dintre cele mai dure teatre nordice ale NATO.

Ce a validat de fapt campania din Estonia

Testele din Estonia nu au fost doar despre a demonstra că Black Bird poate rămâne în aer. Alta Ares le-a folosit pentru a testa un întreg lanț de interceptare în condiții realiste.

Capacitate testată	Ce s-a verificat în Estonia
Comunicații în timp real	Stabilitatea legăturilor de control și comanda cu latență redusă la temperaturi de îngheț
Performanța antenei	Puterea semnalului, direcționalitatea și rezistența la interferențe
Transmisie video	Imagini live de la interceptor către operatori fără întreruperi majore
AI Pixel Lock	Detectare, urmărire și „lock” pe ținte simulate într-un mediu aglomerat și rece

Această abordare mai amplă urmărește să asigure clienții militari că sistemul nu este doar o celulă rapidă, ci un instrument de luptă funcțional, cu legături, senzori și software robuste.

Un turbojet francez în inima sistemului

Un detaliu care iese în evidență este originea motorului Black Bird. În loc să cumpere propulsie „off‑the‑shelf” de la un mare contractor din apărare, Alta Ares a apelat la ALM Meca, o companie mică din Alsacia, pentru a furniza turbojetul care propulsează interceptorul.

Această alegere păstrează tehnologia-cheie în Europa, într-un moment în care multe guverne vor să reducă dependența de componente chinezești sau iraniene, precum Telefly JT80, despre care se spune că propulsează Geran‑5 rusesc. De asemenea, îi oferă Alta Ares mai mult control asupra integrării, reglajelor și modernizărilor viitoare.

Compania a declarat public că Black Bird ar trebui să atingă în cele din urmă viteze de aproximativ 670 km/h, semnificativ mai mari decât rulajele de test din Estonia, dar totuși sub cei 800 km/h revendicați pentru cele mai recente modele rusești kamikaze. Conceptul se bazează pe prinderea dronelor ostile în timp ce acestea croazierează sau manevrează, nu neapărat într-o cursă „la maxim” în linie dreaptă.

Cum omoară o dronă interceptoare o altă dronă

Alta Ares nu a intrat în toate detaliile privind metoda de atac a Black Bird, dar opțiunile tipice pentru dronele interceptoare sunt relativ clare:

• încărcătură explozivă: o mică ogivă detonată lângă țintă cu o siguranță de proximitate
• impact cinetic: coliziune directă, transformând interceptorul într-un proiectil ghidat
• încărcătură fragmentantă: un model de șrapnel în expansiune care taie elicele și structura

La vitezele pe care Black Bird urmărește să le atingă, chiar și o lovitură cinetică poate distruge sau incapacita o dronă kamikaze mică. Ghidajul AI oferit de Pixel Lock reduce timpul dintre detectare și impact, lăsând mai puțin loc erorii umane.

Ce face de fapt Pixel Lock

Pixel Lock stă în centrul conceptului Alta Ares. În loc să semnaleze doar un „punct” pe un ecran radar, algoritmul combină fluxuri radar, date optice și, posibil, alți senzori pentru a urmări o țintă prin aglomerație, vreme și zgomot electronic.

Gândiți-vă la Pixel Lock ca la un operator neobosit care nu clipește niciodată, decidând constant care pixel dintr-un cer în mișcare contează pentru supraviețuire.

Odată ce sistemul este suficient de sigur că un obiect este ostil, poate indica un interceptor și îl poate ghida pe tot parcursul apropierii, adaptându-se la manevre evazive sau la schimbări de ultim moment ale vitezei și altitudinii. Operatorii umani supraveghează în continuare procesul general, însă obiectivul este scurtarea lanțului „senzor‑la‑trăgător” de la minute la secunde.

Riscuri, limite și ce urmează

Ca orice tehnologie militară nouă, dronele interceptoare aduc propriile provocări. Aeronave autonome de mare viteză, într-un spațiu aerian aglomerat, pot crea riscuri de siguranță dacă comunicațiile cedează sau GPS-ul este bruiat. Există și riscul escaladării: pe măsură ce o parte introduce interceptori mai rapizi, cealaltă parte va împinge către drone și mai rapide, mai „stealth”, alimentând o cursă tehnologică a înarmării.

Operațional, vremea rămâne o preocupare constantă. Testele din Estonia arată că Black Bird poate funcționa în frig adânc, dar furtunile, givrajul sever, vânturile laterale puternice sau bruiajul electronic dens pot limita în continuare eficiența dronei. Armatele vor avea nevoie de straturi de rezervă: tunuri antiaeriene tradiționale, rachete portabile lansate de pe umăr și mijloace de război electronic pentru a bruia sau „spoof”-a amenințările care vin.

De ce contează dronele interceptoare dincolo de Ucraina

Sisteme similare atrag deja atenția țărilor care urmăresc atacuri cu drone asupra infrastructurii petroliere, porturilor și rețelelor electrice în Orientul Mijlociu și în alte regiuni. Un interceptor flexibil, care poate fi redislocat rapid și lansat din puncte mici, oferă o alternativă la folosirea rachetelor sol‑aer scumpe împotriva dronelor ieftine, produse în masă.

Orașele, aeroporturile și centralele nucleare ar putea folosi în cele din urmă versiuni scalate ale acestei tehnologii. Pentru operatorii civili, întrebările principale vor fi legale și etice: unde poate fi folosit un sistem autonom, cine autorizează angajările și cum sunt reduse „falsele pozitive” când traficul aerian civil este în apropiere.

Termeni-cheie care merită explicați

Expresia „apărare multistrat” descrie de obicei un amestec de instrumente care lucrează la raze și altitudini diferite. În cazul Alta Ares, radarele și AI oferă avertizare timpurie, dronele interceptoare livrează lovitura de aproape, iar alte arme, precum tunurile antiaeriene, pot rămâne ca sprijin.

Eticheta „dronă kamikaze” se referă la muniții rătăcitoare („loitering munitions”) concepute pentru o misiune unidirecțională către o țintă, explodând la impact. Ele se situează între o rachetă de croazieră și o dronă reutilizabilă: mai simple, mai ieftine și mai ușor de produs în masă-exact de aceea noi interceptori precum Black Bird câștigă atât de multă atenție în rândul planificatorilor NATO.