What a început ca improvizație pe câmpul de luptă de către echipaje ucrainene ajunge acum în desene de fabrică din China, sugerând o nouă cursă pentru a proteja tancurile de drone ieftine, dar mortale.
De la „hack” de front la brevet chinezesc
Povestea începe cu soldați ucraineni confruntați cu o problemă pentru care tancurile lor nu au fost niciodată proiectate: drone explozive care cad din cer.
Dronele FPV (first-person-view), mici quadcoptere cu focoase improvizate, au început să vâneze vehicule blindate de sus. Blindajul tradițional, construit să reziste loviturilor de obuze și rachete pe plan orizontal, oferea puțin confort în fața unui atac care cobora direct în trape, pe puntea motorului sau în zona inelului turelei.
Cu puțin timp și și mai puțini bani, mecanicii ucraineni au sudat cuști metalice improvizate peste acoperișurile tancurilor și ale vehiculelor de luptă ale infanteriei. Pe rețelele sociale au fost poreclite „cope cages”, dar pe linia frontului au făcut o diferență concretă.
Lecțiile de proiectare a tancurilor nu mai țin doar de partea frontală sau laterală – pericolul real vine acum direct de deasupra.
Aceste acoperișuri improvizate erau rudimentare: oțel recuperat, fier-beton, plasă de grătar. Totuși, obligau dronele FPV să detoneze mai devreme sau să se încurce înainte să ajungă la punctele cele mai vulnerabile ale tancului. Conceptul era simplu, modular și rapid de montat pe vehiculele existente, fără a le trimite înapoi la o fabrică.
Forțele ruse au copiat ideea cu propriile cadre sudate tip „coteț” peste T‑72 și alte vehicule. În câteva luni, imaginile din satelit și filmările de luptă au arătat o întreagă regiune plină de tancuri purtând „pălării” metalice făcute în regim artizanal.
Apoi, o companie chineză a luat aceeași idee de bază și a transformat-o în ceva ce arată ca fiind făcut pentru un catalog de export.
Intră în scenă Dragon Shield: aceeași idee, motorizată și brevetată
O firmă numită Dragon Shield Intelligent Equipment, cu sediul în Wuhu, în provincia Anhui din China, a depus un brevet pentru un scut anti-dronă retractabil pentru tancuri și alte vehicule blindate.
Conceptul este recognoscibil pentru oricine a urmărit imagini din Ucraina: o structură tip grilaj sau plasă, poziționată deasupra vehiculului, creând un „acoperiș” protector împotriva dronelor care atacă de sus.
De data aceasta însă, cușca nu mai este sudată manual într-un atelier noroios. Este motorizată, retractabilă și proiectată având în vedere producția industrială.
Sistemul brevetat descrie o plasă de protecție ușoară, rezistentă la suflu, care se desfășoară prin apăsarea unui buton și se pliază la loc când nu este necesară.
Cum ar trebui să funcționeze sistemul chinezesc
Brevetul descrie câteva caracteristici-cheie:
- Un cadru pliabil atașat de șasiul tancului, nu de turelă
- O plasă sau grilă concepută să perturbe sau să detoneze prematur dronele mici și munițiile
- Desfășurare și retragere motorizate, controlate din interiorul vehiculului
- Interferență minimă cu rotația turelei și elevația tunului
- Adaptabilitate la diferite tipuri de tancuri și vehicule blindate
Prin fixarea sistemului de carenă (hull) și nu de turelă, inginerii chinezi urmăresc să păstreze tunul principal liber pentru mișcare și tragere. Este ceva cu care multe modificări de câmp ale ucrainenilor și rușilor se luptă; cuștile fixe limitează adesea rotația turelei sau fac reîncărcarea mai dificilă.
Designul chinez pune accent și pe viteză. Echipajul poate conduce cu sistemul pliat, apoi îl poate ridica în câteva secunde la intrarea într-o zonă riscantă, precum un oraș, marginea unei păduri sau orice loc unde echipele FPV sunt active.
| Caracteristică | Cuști ucrainene de câmp | Sistem chinezesc brevetat |
|---|---|---|
| Desfășurare | Fix, mereu montat | Motorizat, la cerere |
| Proiectare | Improvizată, la nivel de unitate | Standardizată, industrială |
| Impact asupra turelei | Adesea mișcare restricționată | Proiectat să evite interferențele |
| Logistică | Sudură locală, calitate variabilă | Kituri de fabrică, aprovizionare planificată |
Această trecere de la „reparație de atelier” la produs de catalog spune multe despre direcția războiului terestru modern.
Un nou câmp de luptă vertical
Din 2022, dronele au transformat spațiul imediat deasupra solului într-o zonă letală de sine stătătoare. Unde armatele erau cândva obsedate de controlul aerului cu avioane și rachete, acum se tem de stratul 0–200 de metri, bâzâit de quadcoptere ieftine.
O dronă FPV încărcată cu o mică încărcătură explozivă poate costa doar câteva sute de lire. Arme antitanc tradiționale și bombe ghidate, în schimb, pot ajunge la sute de mii. Această diferență de cost face viabile atacurile prin saturație. Un apărător nu poate lansa rachete scumpe asupra fiecărui punct care bâzâie pe cer.
Asta a dus la o goană după soluții „suficient de bune”: bruiaje electronice, apărări antiaeriene de tip „pușcă”, rachete cu cost redus, arme anti-dronă și, desigur, bariere fizice precum grilaje, plase și cuști anti-suflu pe vehicule.
Tancul modern trebuie acum să gândească în trei dimensiuni, apărând nu doar blindajul frontal gros, ci și acoperișul subțire împotriva amenințărilor care zboară jos.
Brevetul chinez se potrivește acestei logici. În loc să pretindă că dronele sunt o modă trecătoare, Beijingul pariază că ele reprezintă un strat permanent al câmpului de luptă și că acoperișurile protectoare vor deveni echipament standard, așa cum au devenit blocurile de blindaj reactiv în anii 1980.
Alte armate se grăbesc să se adapteze
Ucraina poate că a pornit tendința, dar nu mai este singură.
Coloanele blindate rusești au început rapid să poarte propriile cuști rudimentare. Unele modele se extind mult dincolo de carenă, transformând tancurile în șoproane mobile. Filmările de pe front sugerează că acestea protejează împotriva unor lovituri, dar pot și să rețină fumul, să îngreuneze evacuarea sau să ia foc.
Coreea de Sud și Iranul au fost ambele observate testând blindaj pliabil de acoperiș pentru tancuri și transportoare blindate, de obicei bazat pe bare de oțel și cadre cu balamale. Acestea sunt încă mai aproape de prototipuri de atelier decât de sisteme industriale complete.
În țările occidentale, schimbarea este mai subtilă, dar la fel de reală. În Franța, organizații de apărare precum grupul industrial GICAT și agenția de achiziții a apărării, DGA, finanțează studii privind protecții mai ușoare, active, pentru vehicule. Nu a fost încă implementat un sistem emblematic de tip „cușcă anti-dronă”, dar machete și standuri de test circulă deja la târgurile de profil.
În SUA, lucrul la viitoare vehicule precum conceptul XM30 indică aceeași direcție. Programele americane se concentrează puternic pe contramăsuri electronice și senzori de avertizare timpurie, dar mai mulți demonstratori au arătat și cupole din plasă acționate electric, care pot sta deasupra unei turele, reluând ideea de bază a brevetului chinez.
Spre kituri de protecție industrializate
Mișcarea Chinei de a breveta conceptul semnalează ceva mai profund decât un singur gadget: marchează industrializarea improvizației de pe linia frontului.
În conflictele anterioare, putea dura decenii până când o improvizație de câmp ajungea echipament standard. Astăzi, videoclipurile cu lupte cu drone, informațiile din surse deschise și firmele de apărare cu reacție rapidă comprimă acest interval. O idee văzută pe Telegram primăvara poate apărea într-o bază de date de brevete până toamna.
Dacă China trece de la brevet la producție, mai multe dintre principalele sale tancuri ar putea începe să poarte astfel de sisteme ca dotare standard, inclusiv tancurile grele Type 99A și modelele mai ușoare Type 15, construite pentru regiuni muntoase precum Tibetul sau zona de frontieră chino-indiană.
Întrebarea nu mai este dacă tancurile au nevoie de protecție deasupra, ci care armate transformă primele această nevoie într-o linie de produse fiabilă.
Ce înseamnă asta pentru proiectarea viitoare a tancurilor
Timp de decenii, proiectanții au presupus că majoritatea amenințărilor vor veni din arcul frontal: alte tancuri, rachete antitanc, schije de artilerie. Această logică a dus la plăci frontale groase, blindaj înclinat și fuste laterale.
Dronele sparg acest model. Ele pot plana aproape silențios, pot identifica puncte slabe și pot ghida explozibili direct în ele de sus. Brusc, plăcile subțiri ale acoperișului și trapele expuse devin vulnerabilități serioase.
Este probabil ca tancurile viitorului să se schimbe în mai multe moduri:
- Blindaj de acoperiș mai gros sau stratificat, chiar cu prețul greutății
- Bruiaje anti-dronă integrate și lansatoare de apărare antiaeriană cu rază scurtă pe turelă
- Puncte de prindere modulare pentru montarea de grilaje, plase sau plăci reactive deasupra turelei
- Software care combină detectarea dronelor cu desfășurarea automată a cuștilor sau a fumigenelor
Brevetul chinez se află la capătul mai „low-tech” al acestui spectru, dar se potrivește perfect în el. Un acoperiș retractabil este mai puțin spectaculos decât un laser sau un sistem antiaerian condus de AI, însă abordează direct modul în care majoritatea dronelor FPV chiar distrug tancurile: prin aruncarea sau lovirea explozibililor în puncte vulnerabile.
Termeni comuni și riscuri din spatele titlurilor
Doi termeni apar din nou și din nou în această dezbatere: „drone FPV” și „protecție activă”.
Dronele FPV sunt pilotate prin ochelari video, oferind operatorilor o perspectivă de tip „curse”. Sunt rapide, agile și se pot strecura printre copaci sau clădiri înainte de a plonja asupra unui vehicul. Costul lor redus le face consumabile.
Protecția activă se referă la sisteme care încearcă să intercepteze amenințări în zbor, cum ar fi rachete mici sau încărcături explozive ghidate de radar care detonează lângă proiectilele care se apropie. Multe tancuri NATO și rusești au deja astfel de sisteme, dar ele nu au fost concepute având în minte dronele mici de consum.
Aici intervin cuștile și plasele de acoperiș. Ele nu înlocuiesc protecția activă; o completează. Un tanc poate folosi bruiaje pentru a perturba semnalul unei drone, fum pentru a bloca linia vizuală și, în final, o barieră fizică pentru a preveni o lovitură directă chiar dacă drona se apropie.
Există riscuri și compromisuri clare. Structurile suplimentare se pot agăța de copaci, linii electrice sau dărâmături urbane. Adaugă greutate sus pe vehicul, ceea ce poate afecta stabilitatea. Pot complica evacuarea dacă un tanc ia foc sau se răstoarnă. În unele cazuri, ar putea chiar să ofere piloților de drone mai mult metal la care să țintească, știind exact unde se află componentele vulnerabile dedesubt.
Totuși, faptul că China este dispusă să breveteze și, potențial, să producă în masă un astfel de sistem sugerează că pentru multe armate balanța se schimbă: mai bine un tanc ușor stângaci care supraviețuiește unei lovituri de dronă decât unul suplu care nu supraviețuiește.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu