Acordul SUA privind armele rămâne incert după vizita lui Hegseth în Vietnam.

Vizita secretarului american al apărării, Pete Hegseth, în Vietnam luna aceasta trebuia să scoată în evidență o nouă etapă în legăturile de securitate. În schimb, a subliniat cât de încâlcit și nesigur rămâne drumul către un acord major de vânzare de armament între SUA și Vietnam.

Progres simbolic, anunț lipsă

Hegseth a sosit la Ho Și Min la 2 noiembrie pentru întâlniri de profil înalt cu secretarul general al Partidului Comunist, To Lam, și cu ministrul apărării, Phan Van Giang. Așteptările fuseseră alimentate de luni de scurgeri de informații și indicii că ar putea fi prezentată o vânzare semnificativă de armament.

Momentul acela nu a mai venit.

Vorbind înaintea discuțiilor, Hegseth a subliniat că o cooperare militară mai profundă ar avantaja ambele părți. Pe hârtie, relația nu a arătat niciodată mai solidă: SUA și Vietnam au acum un „parteneriat strategic cuprinzător”, embargoul american asupra armelor a fost ridicat încă din 2016, iar SUA au transferat deja nave pentru garda de coastă și aeronave de instruire T‑6C.

Călătoria a marcat trei decenii de relații normalizate și a evidențiat creșterea încrederii, dar s-a oprit înainte de a parafa primul acord american de armament cu adevărat major.

În loc de avioane de luptă sau elicoptere, cel mai concret rezultat a fost un memorandum de înțelegere privind cooperarea pe tema moștenirii războiului. SUA au promis 130 de milioane de dolari pentru decontaminarea zonelor afectate de Agent Orange, eliminarea munițiilor neexplodate și localizarea rămășițelor soldaților de pe ambele părți.

Finanțarea repornește programe care au stagnat mai devreme în acest an, când ajutorul american pentru dezvoltare a fost înghețat în contextul unei dispute interne mai ample privind bugetul. Pentru Hanoi, astfel de activități au în continuare o încărcătură emoțională și politică puternică și stau la baza disponibilității de a aprofunda orice relație de securitate.

Moștenirea războiului ca fundament politic

Analiștii spun că noul acord transmite un semnal clar: munca de reconciliere nu înseamnă doar închiderea unor răni vechi, ci și susține cooperarea viitoare în apărare și securitate.

Proiectele legate de moștenirea războiului - de la curățarea Agent Orange la căutarea MIAs - au devenit temelia politică pentru extinderea legăturilor militare SUA–Vietnam.

În timpul vizitei, Hegseth a evidențiat că finanțarea va sprijini:

• Eliminarea „punctelor fierbinți” de dioxină rămase în urma Agent Orange
• Curățarea bombelor și obuzelor neexplodate din provincii rurale
• Eforturi comune pentru localizarea și identificarea militarilor americani dispăruți
• Sprijin nou pentru ca Vietnamul să-și găsească și să-și identifice propriii morți de război

Secretarul apărării i-a oferit, de asemenea, lui Giang o cutie de piele, un cuțit și o curea pe care trupele americane le-au luat dintr-un buncăr vietnamez lângă Danang în 1968 - un gest simbolic menit să închidă un capitol dureros.

Armamentul american „de mare valoare” rămâne în suspensie

Dincolo de aceste momente atent coregrafiate, Hanoi și Washington s-au confruntat cu o întrebare mai spinoasă: ce tip de armament american, dacă este cazul, este Vietnamul pregătit să cumpere.

Forțele armate vietnameze se bazează în continuare în mare parte pe tehnică sovietică și rusească. În ultimii ani, oficialii de la Hanoi au vorbit public despre diversificarea în afara Moscovei și au sugerat aeronave și elicoptere fabricate în SUA. Totuși, acordurile concrete continuă să se amâne.

Discuții despre F‑16 și C‑130, puțină mișcare

În ultimul an, au apărut mai multe posibile vânzări americane:

Sistem	Producător	Statut raportat
Avioane de luptă F‑16	Lockheed Martin	Vietnamul a spus în aprilie că va cumpăra cel puțin 24; nu s-a văzut progres de atunci
Avioane cargo C‑130 Hercules	Lockheed Martin	Intens discutate după vizita lui Giang la Washington; oficiali vietnamezi au sugerat ulterior că a fost plasată o comandă
Elicoptere S‑92 și Chinook	Lockheed Martin / Boeing	Raportate ca subiecte pentru vizita lui Hegseth; fără confirmare publică

Surse americane și vietnameze le-au spus jurnaliștilor că achizițiile de armament vor fi centrale în deplasarea lui Hegseth, inclusiv aceste aeronave. Nici companiile, nici vreunul dintre guverne nu au confirmat ulterior vreun acord.

Experții spun că avioanele de luptă precum F‑16 sunt politic mult mai sensibile decât avioanele cargo sau cele de instruire. Beijingul vede astfel de achiziții ca un semn clar al unei schimbări în alinierea de securitate a Vietnamului, iar Hanoi este foarte conștient de pârghiile Chinei asupra economiei sale și de lunga frontieră terestră.

Platformele necombatante, precum C‑130 și avioanele de instruire, sunt considerate mai puțin provocatoare pentru China decât vânătoarele construite în SUA.

Analiștii din Vietnam susțin că și dificultățile birocratice interne încetinesc procesul, de la aprobarea finanțării până la preocupări legate de transferul de tehnologie și dependența de un singur furnizor străin.

Armamentul rusesc încă domină

Chiar dacă Washingtonul curtează Hanoiul, Rusia rămâne coloana vertebrală a arsenalului Vietnamului. Relatări recente sugerează că relația este mai profundă decât ar dori mulți din SUA să recunoască.

Documente și scurgeri de informații citate de presa occidentală indică faptul că Vietnamul ar fi aranjat să cumpere noi arme rusești prin direcționarea plăților via Rusvietpetro, o societate mixtă petrolieră cu Zarubezhneft din Rusia. Structura pare concepută pentru a ocoli sancțiunile financiare occidentale și pentru a evita rețeaua bancară SWIFT.

Acele relatări descriu comenzi care includ:

• Până la 40 de avioane de luptă Su‑35 și Su‑30
• Sisteme de război electronic programate pentru livrare din 2024
• Echipamente terestre concepute pentru a bruia rachetele ghidate prin radar

Războiul Moscovei din Ucraina întârzie livrările, dar acordurile în sine indică un nivel ridicat de confort între cele două structuri de apărare.

În pofida îngrijorărilor privind calitatea și fiabilitatea, tehnica rusească este mai ieftină la început și strâns împletită cu cultura militară și logistica Vietnamului.

Foști oficiali americani notează că Rusia oferă prețuri inițiale mici și rețele personale vechi, inclusiv presupuse comisioane ilegale, care mențin contractele în derulare. Întreținerea și piesele de schimb pot costa mai mult pe durata de viață a sistemelor, însă aceste dezavantaje pe termen lung sunt mai greu de vândut politic decât un preț occidental mare la achiziție.

Pentru Washington, asta creează o dilemă. Politica de sancțiuni urmărește în mod normal să pedepsească achizițiile noi, mari, de armament rusesc. Însă figuri importante din SUA consideră Vietnamul prea central pentru echilibrarea Chinei în Marea Chinei de Sud ca să riște să-l înstrăineze.

Deficit de încredere și schimbări bruște de politică

Analiștii vietnamezi indică frecvent o altă problemă: îndoieli privind fiabilitatea SUA. În Asia de Sud-Est, liderii au urmărit cum tarifele, politicile comerciale și bugetele de ajutor au oscilat de la o administrație americană la alta. Acea volatilitate alimentează percepția că Washingtonul ar putea schimba din nou brusc direcția.

Hanoi se teme că un acord de apărare încheiat azi ar putea fi subminat mâine de o schimbare în politica internă americană, tarife sau regulile de export.

Aceste preocupări ajută la explicarea prudenței Vietnamului. To Lam a făcut recent vizite mediatizate în Coreea de Nord și la Moscova, inclusiv o deplasare la o paradă militară în Piața Roșie. Astfel de gesturi semnalează că Hanoiul încă își prețuiește rețelele din Războiul Rece, chiar dacă își deschide ușile către Pentagon.

Experții regionali spun că liderii vietnamezi încearcă să gestioneze simultan trei relații: menținerea Chinei suficient de aproape pentru a evita confruntarea, dezvoltarea legăturilor de securitate cu SUA și coordonarea discretă cu statele vecine care au revendicări în Marea Chinei de Sud.

Cum funcționează „hedging-ul” în practică

În jargon strategic, abordarea Vietnamului este adesea descrisă drept „hedging”: consolidarea diferitelor parteneriate fără a alege formal o tabără.

În practică, asta poate arăta astfel:

• Organizarea de activități navale comune cu SUA, în timp ce continuă să cumpere rachete din Rusia
• Alăturarea la declarații ASEAN care critică comportamentul Chinei pe mare, dar evitarea alianțelor de apărare publice
• Invitarea navelor japoneze și indiene în vizite în porturi, păstrând în același timp relațiile formale cu Beijingul cordiale

Pentru Hanoi, obiectivul este autonomia. Un portofoliu diversificat de armament și o rețea diplomatică largă reduc riscul de dependență excesivă de o singură putere, inclusiv de SUA.

Cum ar putea arăta un acord eventual

Dacă Vietnamul va merge mai departe cu o achiziție de armament din SUA, specialiștii se așteaptă să înceapă cu platforme discrete, neofensive. Noi nave pentru garda de coastă, drone de supraveghere, avioane de patrulare maritimă sau mai multe avioane cargo s-ar încadra toate în acest tipar.

Astfel de sisteme ar ajuta Vietnamul să-și monitorizeze coasta și Marea Chinei de Sud fără a-i oferi Chinei un pretext să-l acuze că se alătură unui bloc anti-Beijing. Instruirea, contractele de mentenanță și exercițiile comune ar aprofunda apoi treptat relația.

Există și riscuri. Cumpărarea de sisteme americane leagă Vietnamul de lanțuri de aprovizionare și standarde occidentale, care pot intra în conflict cu echipamentele rusești. Piloții, mecanicii și ofițerii de logistică ar avea nevoie de instruire nouă. Piesele de schimb, actualizările software și restricțiile de export ar putea deveni pârghii de negociere în viitoare dispute politice.

Pe de altă parte, un acord atent structurat ar putea aduce beneficii dincolo de hardware: acces la date mai bune de supraveghere maritimă, coordonare mai strânsă cu marinele regionale și capabilități mai rapide de răspuns la dezastre folosind avioane de transport și elicoptere.

Deocamdată, vizita lui Hegseth a arătat că ambele capitale vor să se apropie, dar fiecare încă urmărește pasul următor al celeilalte. Hanoi cântărește reacțiile Chinei și dependența sa îndelungată de Moscova. Washingtonul cântărește preocupările privind drepturile omului, legile sancțiunilor și propriile oscilații de dispoziție politică. Între aceste presiuni, primul pachet major de armament SUA–Vietnam rămâne suspendat în aer.